Exista o tehnica speciala pe care o aplicam multi dintre noi cand ajungem la munca: “Privirea Fixa si Ingandurata”. Deschizi un tabel Excel complicat, te incrunti putin si privesti monitorul cu o intensitate de parca ai rezolva criza mondiala. In realitate, creierul tau inca proceseaza drumul cu metroul sau faptul ca ai uitat sa iti iei pachetul cu mancare.
Ziua de azi e un omagiu pentru toti cei care au nevoie de “ora de acomodare”, acea perioada de gratie in care suntem prezenti fizic, dar mental suntem inca sub patura. E ok, toata lumea se preface, important e sa o faci cu incredere.
E fascinant cat de mult efort depunem sa parem prinsi intr-un proces intelectual profund, cand singurul lucru pe care il calculam e cat timp mai e pana la pranz. Ne ajustam ochelarii, mai scoatem un suspin scurt, dam un scroll lent printr-un e-mail lung pe care oricum nu-l citim. Totul e o piesa de teatru in care publicul face exact acelasi lucru in biroul de alaturi.
Adevarul e ca nu suntem programati sa trecem de la starea de somn la productivitate maxima printr-o simpla cartela scanata la intrare. Avem nevoie de acel buffer, de acel timp mort in care sa ne convingem singuri ca suntem adulti responsabili care stiu ce fac.
Asa ca, daca il vezi pe colegul tau privind in gol spre un grafic de vanzari, nu-l deranja. Probabil e in plin proces de acomodare cu realitatea. Si tu esti la fel. Diferenta e ca tabelul tau are mai multe culori, deci pari ceva mai ocupat. Pana la urma, in jungla asta corporatista, nu supravietuieste cel mai muncitor, si cel care mimeaza cel mai bine o dilema profesionala inainte de ora zece.