Azi deschizi un meniu si stai sa citesti tot felul de denumiri complicate, cu ingrediente bio si sosuri de care n-ai auzit. Cand mergeai la bunici, meniul era unul singur, ce punea bunica pe masa.
Si nu comenta nimeni.
Mancai tot ce aveai in farfurie, fara sa intrebe cineva daca esti intolerant la ceva sau cate calorii are mancarea. Mancai de foame, dupa ce alergai toata dimineata prin curte.
Mancarea aia n-avea nicio treaba cu ce se cheama azi bucatarie pretentioasa. Era o zama de pui cu taitei facuti in casa, niste cartofi prajiti in ceaun sau o bucata de branza de oaie cu rosii proaspete. Se manca cu paine rupta cu mana si cu muraturi scoase din borcanul din pivnita.
Ingredientele alea “bio” de care se vorbeste acum erau pur si simplu legumele din gradina. Rosiile aveau gust de rosii pentru ca crescusera in pamant, la soare, nu pentru ca scria ceva pe vreo eticheta.
Farfuria era din aia veche, adanca, cu flori sterse pe margine, iar lingura era grea. Dar gustul ala nu-l mai gasesti azi prin niciun restaurant, oricat ai plati.
Mancai la o masa simpla de lemn, cu bunicul care mai punea un pahar de vin si cu bunica care iti mai punea in farfurie fara sa te intrebe daca mai poti.
Azi comanzi orice la un click distanta si iti vine in cutii de plastic la usa. Dar gustul ala de mancare facuta simplu, fara retete cantarite la gram, n-ai cum sa-l mai cumperi de undeva.
Leave a Reply