E o formă de iubire despre care nu prea vorbim, dar pe care o cauți toată viața. N-are treabă cu fluturii în stomac, cu verificat telefonul din cinci în cinci minute sau cu certuri și împăcări spectaculoase.
E iubirea aia simplă, care îți dă o liniște greu de explicat, sentimentul că, orice s-ar întâmpla, nu ești singur pe lume.
Asta nu înseamnă că omul de lângă tine îți rezolvă toate belelele sau că are mereu răspunsul ideal la el. De multe ori nici el nu știe ce să facă. Dar știi sigur că e acolo, iar chestia asta contează enorm.
Ai avut o zi câinească? Poti să vii acasă și să zici simplu “Băi, nu mai pot astăzi”. Fără să trebuiască să dai explicații și fără să-ți justifici starea. Uneori nici n-ai nevoie de sfaturi de la nimeni, ci doar de un om care să stea lângă tine, să-ți facă o cafea, să te întrebe dacă ai mâncat și să-ți zică “lasă, vedem noi mâine”.
Și dintr-odată, problema nu mai pare atât de uriașă. Nu pentru că a dispărut, ci pentru că nu o mai duci singur în cârcă.
E una dintre cele mai mișto forme de iubire, să poți să fii dărâmat fără să fii judecat, să ai o zi proastă fără să creadă celălalt că te-ai schimbat, să poți să greșești fără să-ți fie retrasă afecțiunea sau să zici “mi-e frică” fără să te scoată că ești slab. Iar când taci, tăcerea ta să nu fie folosită pe post de scandal.
Partea tare e că iubirea asta nu te face dependent, ci te face mai puternic. Când știi că ai unde să te întorci și ai un loc sigur, ai mult mai mult tupeu să înfrunți mizeriile de afară. Nu pentru că luptă altcineva în locul tău, ci pentru că știi că la finalul zilei te așteaptă cineva acasă.
Viața vine cu chestii pe care n-ai cum să le eviți, probleme cu banii, cu munca, pierderi, greutăți și oameni care te dezamăgesc. Zile în care simți că se adună toate. Și atunci contează enorm să ai lângă tine pe cineva care să nu-ți trântească un “ți-am zis eu”, să nu-ți folosească slăbiciunile ca să te lovească și să nu transforme orice belea într-un motiv să arate că el are dreptate.
Un om care-ți zice simplu “Sunt aici”. Două cuvinte, dar care fac cât o mie.
Iubirea adevărată nu înseamnă că viața devine dintr-odată ușoară. Înseamnă doar că, atunci când lucrurile devin grele, nu mai trebuie să treci singur prin ele.
N-ai nevoie de cineva care să-ți promită că n-o să suferi niciodată, ci de siguranța că, atunci când dai de greu, omul ăla rămâne acolo. Lângă tine, nu în fața ta ca să-ți facă morală și nici deasupra ta ca să te controleze.
Iar după o viață întreagă în care ai tras singur și ai încercat să fii dur, vezi că exact asta îți lipsea, nu cineva care să te salveze, ci cineva care să-ți amintească că nu trebuie să le duci pe toate singur.
Leave a Reply