Buna dimineata tuturor celor care, la ora asta, duc o lupta muta cu traficul sau cu aglomeratia de la metrou. Exista o solidaritate bizara in privirile oamenilor care stau la coada la semafor, toti avem aceeasi expresie de “de ce m-am trezit?”, dar toti ne prefacem ca suntem extrem de importanti in spatele volanului.
Doza de azi e despre curajul de a nu claxona in primele 2 secunde dupa ce s-a pus verde. Daca reusesti sa ajungi la destinatie fara sa blestemi universul, considera ca ai facut deja prima ta sesiune de meditatie pe ziua de azi.
E fascinant sa te uiti in stanga si in dreapta si sa vezi cum toti avem aceleasi gesturi mecanice. Unul isi aranjeaza freza in oglinda retrovizoare, altul bate ritmul pe volan de parca ar fi la concert, si toti ne uitam la secunda aia de rosu de parca ne-ar fi furat cineva viata. Ne grabim sa ajungem undeva unde, probabil, tot o sa ne plangem ca suntem obositi.
Adevarul e ca masina a devenit singurul loc unde mai avem impresia ca detinem controlul, chiar daca stam blocati la aceeasi intersectie de zece minute. Ne punem muzica la maxim sau ascultam podcast-uri despre cum sa fim mai buni, in timp ce in sinea noastra ne vine sa-l strangem de gat pe cel care nu a semnalizat cand s-a bagat in fata.
Daca ai reusit sa nu te enervezi cand cineva a franat brusc fara motiv, esti deja un campion al rabdarii. Traficul de dimineata e ca o oglinda a felului in care ne traim viata: toti vrem sa fim primii, dar toti stam la aceeasi coada. Asa ca, data viitoare cand te prinzi ca strangi volanul pana ti se albesc degetele, aminteste-ti ca si tipul din fata ta are aceleasi probleme cu ratele si cu cafeaua varsata pe camasa.
Pana la urma, toti suntem in aceeasi barca de tabla, incercand sa ajungem la birou fara sa ne pierdem de tot omenia pe drum. Drum bun si incearca sa nu uiti ca verdele ala chiar o sa vina, la un moment dat.