Exista o noua moda extrem de toxica in societatea moderna, transformarea epuizarii intr-un motiv de mandrie. Te intalnesti cu cineva la o cafea si, in loc sa te intrebe ce mai faci, incepe sa iti insire cat de putin a dormit, cate sedinte a avut, cum a lucrat in weekend si cat de incarcat e programul lui in urmatoarele trei luni. Oamenii isi poarta cearcanele si burnout-ul ca pe niste medalii de onoare, convinsi ca daca sunt extenuati, inseamna ca sunt extrem de importanti si de succes. Se pare ca un atac de panica la birou a devenit noul simbol al statutului social inalt.
Am ajuns sa confundam agitatia sterpa cu eficienta. Daca pleci de la munca la ora sapte seara fara sa fii stors de energie, parca ai un sentiment de vinovatie, de parca nu ai muncit destul. Ne laudam cu cat de ocupati suntem pentru ca ne e groaza sa ne oprim; in momentul in care te opresti din alergare, raman doar intrebarile alea grele despre ce faci cu adevarat cu viata ta dincolo de e-mailuri si rapoarte Excel. Este fascinant cum ne programam prabusirea fizica cu aceeasi rigurozitate cu care ne organizam intalnirile de afaceri. Cand a devenit oboseala cronica un stil de viata de invidiat si de cand masuram valoarea unui om prin numarul de ore in care s-a lasat exploatat?
Titlu:
Oamenii care aleargă de ei înșiși
VS
Cei care aleargă pentru 🍒alții!
_________________
Cum ar fi să comparăm „teatrul” corporatist
cu voluntariatul entuziast al unui prof?
La polul opus, un profesor de liceu nu își poartă burnout-ul ca pe o medalie de onoare în fața prietenilor la cafea! În învățământ, nimeni nu te aplaudă pentru că te arăți ca ești obosit, cine naiba ar vrea un epuizat cu cearcăne la catedră pentru copilul lui?! Echilibru și răbdare pentru copilul lui, nu un om la un pas de colaps.
Corporatiștii plătesc cu TIMPUL lor, la catedră se pune jos, la bătaie, SUFLETUL!
Fiecare oră de curs cere prezență psihologică totală, gestionare de conflicte și adaptare la zeci de personalități diferite în formare. Nu mai zic de conținutul științific!
Proful renăscut este cel care reușește să își protejeze VOCAȚIA de cinismul sistemului.
Profesorul nu vrea să pară important, el vrea ca munca lui să aibă importanță.
Eu îmi transform oboseala în lumină pentru elevii mei!🤲🏼
__________________
Sună a logo corporatist?🤞🏼