Grupul de WhatsApp al blocului e locul unde vezi cat de putin le trebuie oamenilor sa o ia razna. E de ajuns o poza cu un sac de gunoi uitat pe hol si gata, incepe razboiul. Brusc, vecina de la doi, care parea o doamna draguta, devine mare experta in educatie si incepe sa urle in scris despre nesimtire si cum s-a ales praful de tara asta.
Partea cea mai tare e la parcari. Acolo se vede adevarata fata. Oameni in toata firea, care par seriosi cand ies din casa, se transforma in niste monstri daca le-ai ocupat locul “lor” zece minute. Se fac poze din balcon, se trimit mesaje cu majuscule la 11 noaptea si se fac amenintari de parca am fi in jungla, nu intr-un grup unde ar trebui sa vorbim despre intretinere.
E un fel de dictatura la degetul mic. Toti pandesc dupa perdea si abia asteapta sa mai scrie ceva pe grup ca sa se simta si ei importanti. E mai simplu sa versi venin pe telefon decat sa bati la o usa si sa zici “vezi ca ai uitat punga aia acolo”. Pe grup toti suntem sfinti si dam lectii, dar in realitate abia asteptam sa mai prindem pe cineva ca a gresit cu ceva ca sa avem ce barfi pana dimineata.