Va aduceti aminte cand batea ritmic in bucatarie batranul frigider Fram? Pe vremea aia, frigiderul era de fapt un fel de dulap unde puneai chestii la pastrat, nu ca acum, cand mergem prin supermarketuri si ne enervam ca nu stim ce sa mai luam de pe rafturi fiindca avem prea multe optiuni. Ne plimbam printre munti de mancare si strambam din nas, de parca am fi toti niste printi ramasi fara idei de meniu. Ne plictisim in fata belsugului de parca ni s-ar cuveni totul de-a gata.
Atunci insa, toata relatia noastra cu Fram-ul era un fel de obicei ciudat. Te duceai in bucatarie, trageai de usa aia rotunjita de tabla, care opunea rezistenta si se deschidea cu un clant metalic, si te uitai lung inauntru fara niciun scop. Parca asteptai sa se fi produs vreo minune de cand o inchisesesi ultima oara, acum cinci minute. Normal ca inauntru erau fix aceleasi lucruri. Mancarea gatita de mama, pusa in oala cu smaltul sarit pe la margini, legumele aduse de la tara care inca mai aveau urme de pamant pe ele, si borcanul ala nelipsit cu ardei iuti murati in otet.
Langa ele statea eternul borcan de mustar inceput si un sfert de pachet de unt care era atat de tare de zici ca era piatra din drum. Trebuia sa tragi serios de el cu cutitul ca sa poti intinde ceva pe painea aia cumparata pe cartela. Rar de tot, cand era vreo sarbatoare sau cand reuseau parintii sa mai faca rost de cate o pila, mai apareau prin peisaj niste mezeluri bune sau alte bunatati ascunse bine pe raftul de sus, ca sa nu le mancam noi pe toate dintr-o data. Inventam ascunzatori prin casa doar ca sa salvam un pachet de parizer de pofta noastra de copii.
Dar chiar si asa, tot mai faceam cate o vizita din ora in ora. Trageai de usa, te batea lumina aia chioara si galbena in fata, analizai oala cu ciorba si borcanul de mustar cu aceeasi speranta chioara, si o tranteai la loc resemnat. Nu ca iti era foame, dar pur si simplu parca simteai nevoia sa mai verifici o data daca nu cumva a aparut vreo felie de parizer ratacita pe dupa borcanele de gem.
Acum avem frigidere uriase, pline cu toate prostiile aduse de prin toate colturile lumii. Ai de toate la discretie, dar parca s-a dus tot farmecul ala. Deschizi usa, e plin ochi, dar zici ca nimic nu-ti mai place si n-ai chef de nimic. Ne-am invatat cu prea mult si ne-am plictisit. Ramane doar imaginea aia comica cu noi stand in picioare, noaptea, desculti pe gresie, in lumina calda a batranului Fram, sperand in continuare la o bucurie simpla pe care astazi n-o mai gasim la niciun supermarket.
Leave a Reply