Cand vad o femeie care nu se mai agita, nu mai pune botul la povesti si nu mai sare in sus cand suna telefonul, toti desteptii sar cu gura ca s-a salbaticit. Zic ca s-a facut rea, ca are inima de piatra si ca-i place sa stea singura cuc, cu ifose de printesa.
Aiurea. Nu s-a salbaticit deloc, doar ca a mancat destula amaraciune pana i s-a aplecat.
A tras si ea ca proasta ani la rand, crezand ca daca esti om de treaba si sari la orice ora sa ajuti, primesti inapoi macar un sfert din cat dai. Statea cu sufletul la gura sa vada daca-i da ala un semn de viata, ii gasea scuze cand o lasa cu ochii in soare la restaurant sau cand uita sa mai treaca pe la ea ca “a prins-o treaba la serviciu”. Strangea din dinti, zicea ca poate are el o perioada mai proasta si-si baga singura unghiul in gat, doar-doar sa nu strice apele.
Pana cand, intr-o buna zi, pur si simplu i s-a taiat filmul. Te trezesti intr-o dimineata, te uiti in farfurie si-ti dai seama ca ai carat in spate un sac plin cu pietre degeaba. Ca ai stat ani intregi sa cersesti o vorba buna de la niste nesimtiti care te cautau doar cand aveau nevoie de o carpa sa se stearga pe picioare sau cand nu aveau cu cine sa iasa in oras.
Acolo s-a oprit tot circul. Nu s-a apucat sa tipe, n-a facut scandaluri pe la usi si n-a dat mesaje kilometrice in miez de noapte. Pur si simplu a lasat mainile jos.
Daca o saluti pe strada, iti da buna ziua scurt si merge mai departe. Nu te mai intreaba de sanatate, nu mai deschide ea vorba si daca vede ca nu dai niciun semn doua saptamani, nu se mai agita deloc, ca si cum n-ai fi existat vreodata. I-ai dat un mesaj cu intarziere de trei zile? Raspunde cu “ok” sau nu mai raspunde deloc, fara sa-i mai pese daca te superi tu sau nu. Vrei sa pleci? Nici nu se ridica de pe scaun sa-ti deschida usa, pleci pe unde ai intrat si sanatate buna.
S-a saturat pana peste cap sa ceara un dram de obraz si de bun-simt, de parca ar sta cu mana intinsa la mila lumii. A invatat o chestie pe care multi o inteleg abia cand dau de dracu la batranete, cine vrea cu adevarat sa te vada, vine dracului pe jos zece kilometri si gaseste jumatate de ora chiar daca-i cade cerul in cap. Cine nu vrea, o sa aiba mereu o scuza la indemana, ba ca ploua afara, ba ca-l doare maseaua, ba ca s-a descarcat bateria la telefon.
Asa ca si-a bagat picioarele in toate asteptarile astea idioate. Se duce la munca, isi vede de casa ei, isi bea ceaiul linistita fara sa astepte aprobarea nimanui si nu mai lasa toti gura-casca sa-i calce pragul.
Asta nu inseamna ca a murit sufletul in ea sau ca n-ar mai fi capabila sa iubeasca un om. Inseamna doar ca si-a pus lacat la poarta si s-a jurat sa nu mai deschida pentru toti blegii care stiu doar sa promita marea cu sarea si sa fuga cand e de carat greul.
Leave a Reply