Cand aveam si eu vreo paisprezece ani, faceam toate tampeniile prin cartier. Intr-o seara m-am intors acasa tarziu, rupt de oboseala si cu adasii plini de noroi de la o miuta pe maidan. Intram discret pe usa, doar-doar scap nevazut, dar tata era deja pe hol. Asteptam sa inceapa scandalul, sa urle ca i-am murdarit covorul si ca-mi bat joc de haine. Ne place uneori sa credem ca scapam neobservati, cand de fapt batranii nostri stiu deja fiecare miscare pe care urmeaza sa o facem.
Numai ca tata s-a uitat scurt la adasii mei plini de noroi si n-a zis absolut nimic urat. S-a oprit o secunda, s-a uitat la mine si mi-a zis super linistit, pe un ton din ala apasat de n-am cum sa-l uit, “Pantofii se spala in doua minute sub robinet si sunt ca noi. Sa ai grija doar sa nu-ti murdaresti caracterul, ca pentru ala nu exista nicio perie si niciun sapun din lume”. A lasat vorba aia sa se aseze in aerul din hol si s-a intors in bucatarie fara alt spectacol.
Atunci, la paisprezece ani, am dat din cap ca un prost, am zis un “da, tati” din ala formal si m-am dus direct la baie. N-am bagat in seama pilda lui, mi se parea doar o chestie filozofica de-a batranilor care vor ei sa dea lectii din mers.
Abia dupa multi ani, cand am mai dat de gard si am vazut o gramada de tipi la costume dar mizerabili ca caractere, mi-am adus aminte de faza din hol. Iti dai seama ca niste pantofi murdari ii curati sau ii arunci la gunoi si ai rezolvat problema, dar cand o faci pe mizerabilul cu oamenii din jur, ramai asa. Nicio scuza si niciun retus nu mai scot pata aia.
Cele mai tari lectii nu le iei din carti si nici din scoala. Sunt chestiile alea scurte de la taica-tu, zise din mers, pe care le intelegi abia cand te lovesti si tu de viata.
Leave a Reply