E o formă de feminism pe care o vezi tot mai des pe rețelele sociale. La început pare că vorbește despre chestii super legitime: egalitate, respect, libertate, drepturi și independență.
Apoi ajungi în secțiunea de comentarii și vezi ce se ascundea, de fapt, sub discurs.
Începe cu un clasic “nu urăsc bărbații”, urmat imediat de 40 de comentarii despre cât de proști, toxici, infideli sau incapabili de iubit sunt toți. Concluzia e mereu aceeași “bărbații sunt toți la fel, neste porci”.
Nu-i urăște nimeni, bineînțeles. Doar că, după ce citești tot șirul ăla de venin, te întrebi ce dracului ar fi trebuit să facă un bărbat ca să primească măcar prezumția de nevinovăție.
Aici e prima chestie cusută cu ață albă, n-ai cum să susții că nu urăști un grup de oameni, dar să folosești grupul ăla pe post de țintă permanentă pentru toate frustrările, jignirile și generalizările tale.
E una să critici un comportament mizerabil, violența, abuzul, misoginia sau manipularea trebuie taxate dur. Dar e o diferență uriașă între “unii bărbați fac mizerii” și “bărbații sunt niște porci”. Prima e o critică reală, a doua e doar o generalizare ieftină.
Iar dacă tot o ardem pe activism, dăm peste eroinele de tastatură. E extrem de ușor să fii zmeu în spatele unui ecran. Scrii chestii pe care n-ai avea niciodată tupeul să i le spui unui om în față. Jignești, arunci cu pietre și apoi te ascunzi după poza de profil.
Netul îți dă senzația că ești mare sculă pentru că ai strâns 300 de like-uri la un comentariu plin de ură. Dar 300 de aplauze nu înseamnă că ai dreptate, ci doar că ai găsit 300 de frustrați care gândesc la fel ca tine, retard.
Partea interesantă e că puține mai au curajul să spună chestii nepopulare, să recunoască faptul că nu toate femeile au dreptate, că și un bărbat poate fi victimă, sau că există femei incredibil de toxice, manipulatoare și abuzive. Asta nu e misoginie, e doar realitatea crudă.
Faza cea mai ironică e la capitolul respect. Respectul e bifeazic, nu merge doar într-un singur sens.
N-ai cum să ceri să fii ascultată și tratată cu respect, dar să-i trântești o înjurătură oricărui bărbat care te contrazice. N-ai cum să strigi “nu mai generalizați despre femei!”, iar după două minute să scrii “bărbații sunt toți niște…”. Când ceri egalitate dar schimbi regulile jocului în funcție de sexul celui din față, nu mai e vorba de nicio egalitate. E doar dorință de privilegii.
Dacă feminismul tău ajunge să fie definit mai mult de cât de tare îi urăști pe bărbați decât de ce vrei să construiești pentru femei, ți-ai pierdut mințile pe drum. Un feminism sănătos n-are nevoie de un dușman colectiv, n-are nevoie ca toți bărbații să fie scoși vinovați pentru greșelile unora și nici de 40 de comentarii pline de ură după ce ai scris “eu nu urăsc bărbații”.
Dacă vrei respect ca femeie, oferă-l și tu. Dacă nu vrei să fii băgată în aceeași oală cu toate nebunele, n-o mai face nici tu cu bărbații. Iar dacă tot vorbești de egalitate, aplică principiile astea și când nu-ți convin. Egalitatea care funcționează doar când îți pică ție bine nu e egalitate, e doar dorință de putere cu un hashtag frumos lipit pe ea.
Sunt femeie și știu că ceea ce spun acum o să atragă mult hate din partea feministelor de tastatură. Dar îmi asum.
Din tot ce am văzut până acum, bărbații sunt net superiori în multe circumstanțe, pur și simplu pentru că sunt mai cerebrali.
Noi, femeile, reacționăm des sub influența emoțiilor și a hormonilor. Un bărbat adevărat, sigur pe el, știe să rămână logic și concentrat acolo unde noi ne lăsăm conduse de moment. Desigur, nu toți sunt la fel și nu toate femeile sunt la fel, există categorii și categorii. Dar, per ansamblu, capacitatea lor de a gândi la rece îi pune cu un pas înainte.
O să vină corul de activiste să îmi turuie textul clasic cu “femeia naște, femeia suferă, bla bla bla”. Fiecare cu părerea ei. Eu sunt femeie, gândesc liber și asta este realitatea pe care o văd. Dar na, ce știu eu? Doar zic. Eh, am filozofat prea mult.😉