Te trezesti uneori in mijlocul unei certuri si habar n-ai de unde a pornit scandalul. Tu zici una, ea aude complet altceva. Tu incerci sa-i explici ce-ai vrut sa spui, dar ea iti explica mai bine ce-ai gandit tu de fapt. Dupa cinci minute, e clar, nu mai vorbesti cu o femeie care te asculta, ci cu una care se cearta cu filmul din capul ei.
Daca scapi o gluma, zice ca ai vrut s-o iei peste picior. Daca taci ca esti rupt de oboseala, zice ca ti-ai gasit pe alta sau ca esti suparat pe ea. Daca vrei sa iesi doua ore cu baietii, gata, nu-ti mai pasa de relatie. Daca o contrazici cu ceva marunt, devii direct genul de barbat care trebuie sa le stie pe toate.
Orice ai face, esti bagat direct la dosar. Daca esti dragut, sigur ascunzi ceva. Daca esti serios, esti plictisitor si rece. Daca spui ce ai pe suflet, esti agresiv. Sentinta e data inainte sa deschizi gura, iar discutia e doar de forma.
Nu mai conteaza ce spui tu, conteaza doar ce si-a inchipuit ea. Nu mai intreaba nimic, doar presupune si cauta nod in papura ca sa-si confirme scenariul. Cand incerci sa porti o discutie normala cu cineva care deja te-a declarat vinovat, n-ai nicio sansa. Tu vorbesti de fapte, ea apara o poveste inventata.
Daca am gresit cu ceva sau am scapat o vorba aiurea, zi-mi verde-n fata si o rezolvam omeneste. Dar daca tu ai decis deja ca sunt un ticalos si intorci pe dos fiecare gest ca sa-ti iasa pasienta, nu mai avem ce discuta. Aia nu mai e relatie, e interogatoriu unde tu esti si procuror, si judecator.
Oamenii mai au si zile proaste, mai zic si prostii, mai vor si liniste cateodata. Asta nu inseamna ca sunt niste monstri, inseamna doar ca sunt oameni. Daca nu poti sa te uiti la barbatul din fata ta fara sa-i pui in carca toate spaimele si scenariile tale, mai bine te certi singura in oglinda. E mai putina bataie de cap pentru toata lumea.
Leave a Reply