Ai dat si tu peste tipe care nu pot sa auda ca ti-a mers ceva bine fara sa sara de fund in sus ca la ele a fost si mai si.
Te duci la ea incantat, ii zici ca ai prins o lucrare buna sau ca ti-ai luat in sfarsit masina la care te uitai de doi ani. In loc sa zica “bravo, ma bucur pentru tine”, o vezi cum stramba din nas si o baga pe-aia: “Da, e simpatica, dar sa stii ca a mea consuma mai putin si piesele sunt mai ieftine”.
Ii zici ca dai o fuga pana la munte in weekend, iti taie elanul direct, locul ala e o gluma, a fost ea acum doi ani intr-o statiune de zece ori mai faina. Daca slabesti trei kile de la alergat, ea a dat jos cinci luna trecuta doar din mancare. Orice i-ai zice, n-apuca sa se raceasca vorba in aer ca trebuie sa vina ea peste tine, sa-ti arate ca e cu o clasa peste.
Iar daca n-are cum sa te bata la faza aia, o intoarce cu fite de doamna modesta: “Eu n-as da niciodata atatia bani pe o prostie”, “Eu prefer lucrurile de calitate, nu sa ma dau mare ca altii”.
Nu e nicio lectie de viata aici, e doar ciuda aia ordinara ca nu vorbeste toata lumea despre ea.
Si cel mai tare e cand esti la pamant. Vii rupt de oboseala acasa dupa o zi de munca si tragi aer in piept sa-i zici ca nu mai poti. Nici nu termini propozitia ca sare cu gura: “Tu te plangi? Tu n-ai idee cat am tras eu azi, sa vezi ce nervi mi-au facut mie la birou!”. Pana si la oboseala si suferinta trebuie sa iasa pe primul loc, sa ia ea coronita.
Daca vezi ca o roade stomacul de fiecare data cand iti merge tie bine si masoara mereu cine a facut mai mult sau cine are mai bine, e clar. Nu e cu tine ca sa fiti o echipa, e doar intr-o competitie continua din frica aia absurda ca ramane in urma daca cresti tu un centimetru.
Leave a Reply