Am observat ca, daca intri pe retelele sociale in zilele noastre, ai impresia ca femeia obisnuita a disparut complet. Nu mai exista femei care pur si simplu isi vad de viata, merg la serviciu, isi beau cafeaua si se mai plang din cand in cand ca nu le ajung banii pana la salariu. Nu! Acum toate sunt coach, mentori, terapeute, experte in dezvoltare personala, ghizi spirituali si, mai nou, specialisti in feng shui.
Unele au atat de multe titluri in biografie, incat ai impresia ca, daca le inviti la o cafea, trebuie sa le rezervi o sala de conferinte.
Intri pe profilul uneia si citesti “Te ajut sa-ti descoperi potentialul, sa-ti vindeci ranile emotionale, sa-ti activezi energia feminina si sa-ti transformi viata”. Mai jos, afli ca organizeaza sesiuni individuale, programe de mentorat si cursuri prin care poti deveni cea mai buna versiune a ta.
Nu stiu voi, dar eu uneori nici nu sunt sigur ca vreau sa devin cea mai buna versiune a mea. M-as multumi sa fiu versiunea care isi gaseste cheile, isi plateste facturile la timp si nu uita de ce a intrat in bucatarie.
Dar sa nu ne grabim, pentru ca industria minunilor personale are mereu ceva nou de oferit.
Acum, daca nu-ti merge viata, nu inseamna neaparat ca ai facut alegeri proaste, ca ai ramas intr-o relatie nepotrivita sau ca ai cheltuit mai mult decat iti permiteai. Poate ca ai canapeaua orientata gresit. Poate ai pus patul intr-un loc care blocheaza energia prosperitatii. Poate oglinda din hol iti saboteaza destinul financiar.
Si uite asa, in loc sa-ti verifici contul bancar, ajungi sa muti mobila prin casa, sperand ca banii vor simti schimbarea si vor incepe sa vina.
Feng shui-ul, in sine, are o istorie si o traditie culturala care merita discutate cu respect. Problema mea nu este cu oamenii care sunt interesati de astfel de practici, ci cu cei care transforma orice interes personal intr-o pretentie de expertiza si orice dificultate omeneasca intr-un serviciu pe care abia asteapta sa ti-l vanda.
Pentru ca aici apare partea interesanta, multe dintre aceste titluri nu spun mare lucru despre pregatirea reala a persoanei. Unele profesii presupun studii serioase, formare, practica si responsabilitate. Altele folosesc denumiri suficient de vagi incat aproape oricine se poate prezenta drept specialist, fara ca publicul sa inteleaga exact ce competente are si ce poate oferi in realitate.
Nu spun ca toti cei care se prezinta drept coach sau mentori sunt lipsiti de pregatire. Exista oameni seriosi, bine pregatiti, care chiar isi ajuta clientii. Dar cand cineva pretinde ca poate rezolva traume, relatii, probleme financiare si blocaje spirituale prin aceeasi metoda universala, cred ca este firesc sa intrebi ce pregatire are si pe ce se bazeaza afirmatiile sale.
Mai ales cand solutia vine la pachet cu un program de sase saptamani, trei meditatii ghidate si un pret care iti produce, in sfarsit, o reactie emotionala autentica.
Ce ma amuza cel mai mult este siguranta cu care unii oameni vorbesc despre viata altora. Iti explica de ce ai relatii toxice, de ce nu atragi prosperitatea, de ce nu-ti cunosti valoarea si de ce nu esti conectat cu adevaratul tau sine. Totul pare simplu cand problema este a altcuiva si solutia se afla in oferta ta.
Intre timp, omul obisnuit continua sa aiba probleme obisnuite. Rate, facturi, copii, serviciu, oboseala, relatii complicate si zile in care pur si simplu nu-i iese nimic. Uneori are nevoie de un specialist adevarat. Alteori de un prieten, de putina odihna sau de curajul de a lua o decizie pe care o tot amana.
Nu de fiecare data are nevoie de cineva care sa-i explice ca universul ii trimite semne prin pozitia veiozei.
Poate ca ar trebui sa ne obisnuim sa facem diferenta intre omul care stie ceva si omul care stie sa vorbeasca frumos despre acel lucru. Intre experienta reala si titlurile care suna impresionant. Intre sfatul oferit cu buna-credinta si promisiunea ca viata ta se va schimba complet daca urmezi metoda potrivita.
Pentru ca dezvoltarea personala poate fi utila, dar nu orice persoana care vorbeste despre dezvoltare personala este automat calificata sa-i indrume pe ceilalti.
Uneori, nu ai nevoie de un coach care sa-ti activeze potentialul, de un mentor care sa-ti alinieze energia si nici de un ghid spiritual care sa-ti explice de ce nu prosperi. Ai nevoie sa te uiti sincer la viata ta, sa vezi ce nu functioneaza si sa faci ceva in privinta asta.
Iar daca dupa toate acestea tot nu-ti merge bine, mai incearca sa muti canapeaua. Macar faci putina miscare si, spre deosebire de unele promisiuni de pe internet, rezultatul este garantat: o sa obosesti.
Am citit și am zâmbit singură. E plin internetul de oameni care îți desenează sufletul pereche sau te învață cum să faci averi din cursuri scumpe, deși ei au citit doar cinci cărți și n-au avut o afacere în viața lor. Totul e dus într-o extremă și se vinde o imagine perfectă, de parcă așa cum suntem noi, simpli și firești, nu am mai fi buni.
Când se vorbește despre “cea mai bună versiune”, se uită că fericirea înseamnă lucruri diferite pentru fiecare. Pentru unii oameni, fericirea supremă e pur și simplu faptul că au reușit să-și cumpere o garsonieră a lor.
Pentru mine, în unele zile, “cea mai bună versiune” înseamnă să merg la cumpărături cu lista în mână, să o am salvată și pe telefon, și totuși să fie un miracol dacă nu uit ceva. Contează doar să nu mă dezamăgesc eu pe mine la sfârșitul zilei, să știu că am rezolvat ce aveam de făcut și să pun capul liniștit pe pernă.
Și dacă tot vorbim de extreme… cred că pentru mine performanța maximă ar fi să mă opresc după 2 minute și să nu continui o oră întreagă pe același subiect.
Cât despre finalul tău cu mutatul canapelei ca să facem mișcare… eu zic să o lăsăm acolo unde este. Decât să o mutăm prin casă și să obosim degeaba căutând energii, mai bine o folosim ca să ne așezăm pe ea, la o cafea caldă, și să ne bucurăm că suntem exact așa cum suntem: imperfecți, dar liniștiți.