Cea mai jegoasa manevra pe care o poate face un om este sa-ti bage cutitul pana la prasele, iar dupa aia sa se uite la tine revoltat si sa te certe ca de ce sangerezi pe covorul lui cel nou.
Am intalnit des genul asta de indivizi, atat barbati cat si femei, care au talentul diabolic de a intoarce mortul de la groapa. Fac o magarie, un jigodism de nedescris, iar cand ii prinzi si le ceri socoteala, muta instant toata discutia pe tonul tau, pe ochii tai mari sau pe cuvantul mai apasat pe care l-ai scos de nervi.
Te minte de ingheata apele, il prinzi cu dovada clara in mana, iar el se uita ranjit la tine si te intreaba mirat de ce esti paranoic si de ce nu mai ai incredere in el.
Isi bate joc pe fata de tine in public, iar cand ii zici scurt sa se potoleasca, o da repede ca “vai, nu mai stii de gluma, ce sensibil te-ai facut, parca nu se mai poate zice nimic de tine”.
Te tradeaza pe la spate cu prima ocazie cand ii e convenabil, iar cand pui piciorul in prag, incep sa curga reprosurile ca te-ai instrainat, ca nu mai esti baiatul cald de altadata si ca ai devenit un om rau.
Asta e o manipulare pura, de joasa speta, dar facuta atat de des incat prinde la oamenii de bun-simt. Pentru ca un om corect tinde mereu sa se analizeze pe sine intai. Si ajungi in situatia absurda in care fapta lui dispare complet din peisaj. Nu mai vorbeste nimeni despre faptul ca a calcat stramb, ca a furat, ca a mintit sau ca a vorbit urat. Brusc, toata sedinta devine despre tine, ca ai ridicat vocea cu jumatate de ton, ca ai trantit usa prea tare cand ai iesit sau ca n-ai avut diplomatia sa treci cu eleganta peste magaria facuta.
Si stai ca prostul noaptea in pat si te gandesti “Oare am sarit calul? Oare chiar exagerez eu? Poate a avut si ea o zi grea, poate trebuia sa tac si sa inghit”.
Exact acolo vrea sa te aduca. Vrea sa-ti bage vinovatia in cap, sa te faca sa te indoiesti de propriii tai ochi si de propria ta judecata. E schema clasica a celui prins cu mata-n sac, daca nu poate sa-si spele fapta, iti murdareste tie reactia.
Reactia ta n-a venit din senin. N-ai turbat pe strada fara motiv. Reactia ta a fost raspunsul normal al unui om caruia i s-a calcat demnitatea in picioare. Sigur, ca barbat e bine sa nu-ti pierzi capul, sa nu sari la bataie si sa nu te cobori la acelasi nivel de balacareala, dar faptul ca n-ai reactionat ca un calugar budist nu spala cu nimic porcaria pe care ti-a facut-o.
Un om cu coloana vertebrala, cand da cu bata-n balta, strange din dinti, lasa capul jos si zice verde-n fata “Da, frate, am gresit. Am facut o porcarie si imi asum”.
O lepra fara caracter o sa zica intotdeauna “Da, poate ca am facut eu ce-am facut, dar uite cum vorbesti tu acum cu mine!”.
Cand auzi replica asta, poti sa fii sigur suta la suta ca omul ala nu regreta nicio secunda fapta. Regreta doar ca a fost prins si cauta cu disperare un carlig de care sa se agate ca sa iasa el victima.
Nu mai sta sa-ti justifici furia sau durerea in fata unuia care n-a avut niciodata bunul-simt sa recunoasca ce a stricat. N-ai ce sa demonstrezi. Cand vezi ca cineva iti da o palma si dupa aia se supara ca ti s-a inrosit obrazul, nu mai continua circul. Trage aer in piept, intoarce-i spatele definitiv si lasa-l sa caute alti fraieri pe care sa-i convinga ca focul nu arde.
Leave a Reply