Am o retinere fata de femeile care isi expun partenerul in fata altcuiva doar pentru a obtine putina atentie. Incep cu o nemultumire, continua cu o confesiune, apoi ajung sa povesteasca lucruri intime despre relatia lor, lucruri pe care omul de langa ei probabil nici nu si-ar imagina ca le-ar putea auzi un strain.
Iar cel care asculta poate avea impresia ca este special. Ca ea are incredere in el, ca intre ei exista o apropiere aparte, ca i-a oferit acces la o parte din viata ei pe care nu o arata oricui.
Dar eu as fi putin mai prudent in locul lui.
Daca o femeie isi transforma partenerul in subiect de conversatie pentru a obtine atentia altui barbat, ce anume te face sa crezi ca tu vei fi exceptia? Astazi esti cel caruia ii povesteste ce nu merge in relatia ei, cel care o asculta, o intelege si ii ofera validarea de care are nevoie. Maine, daca apare altcineva care ii starneste interesul, poti deveni chiar tu subiectul aceleiasi discutii.
Poate ca nu toti oamenii procedeaza asa si nu orice confesiune despre o relatie este o tradare. Uneori, oamenii au nevoie sa vorbeasca despre problemele lor si sa caute un sfat sincer. Diferenta sta in intentie, in limitele pe care le respecta si in felul in care aleg sa vorbeasca despre persoana cu care impart o relatie.
Una este sa cauti sprijin atunci cand treci printr-o perioada grea si alta este sa folosesti nemultumirile din cuplu pentru a crea o apropiere cu cineva de care esti atras. Una este sa ceri o parere si alta este sa transformi vulnerabilitatea partenerului intr-un instrument prin care sa obtii complimente, flirt sau confirmarea ca mai esti dorita.
Ceea ce mi se pare important este ca atentia primita poate fi foarte usor confundata cu o legatura speciala. Cand cineva iti povesteste lucruri intime, te cauta des si iti spune ca doar cu tine poate vorbi deschis, ai impresia ca ai un loc aparte in viata acelei persoane. Dar faptul ca cineva te lasa sa intri in intimitatea lui nu inseamna automat ca iti ofera si un loc autentic in viitorul sau.
Uneori, nu esti omul pe care l-a ales. Esti omul de la care primeste, pentru moment, ceea ce simte ca ii lipseste.
Iar daca apropierea voastra se bazeaza pe faptul ca ea isi expune partenerul pentru a te tine interesat, merita sa te intrebi ce fel de incredere se construieste acolo. Pentru ca increderea nu inseamna doar sa-ti spui secretele. Inseamna si sa stii ce lucruri nu folosesti pentru a castiga atentia altcuiva.
Nu cred ca trebuie sa judecam o persoana intreaga dupa o singura conversatie. Dar nici nu cred ca trebuie sa ignoram comportamentele care ne arata cum gestioneaza loialitatea si limitele unei relatii.
Nu te simti special doar pentru ca cineva iti spune lucruri pe care partenerul sau nu stie ca le impartaseste. Uneori, nu ai primit un privilegiu, ci ai fost atras intr-un joc in care increderea altcuiva a devenit moneda de schimb.
Iar inainte sa te bucuri ca ai devenit confidentul ei preferat, gandeste-te la un lucru simplu, felul in care cineva vorbeste despre omul de langa el iti poate spune multe despre felul in care ar putea vorbi, intr-o zi, despre tine.
O perspectivă plină de miez. Când un om este bine el cu sine, când este sincer și real, nu mai are nevoie să caute validare în exterior prin expunerea celuilalt. Blândețea și sinceritatea sunt daruri extraordinare, iar felul în care alegem să vorbim despre cei din viața noastră reflectă, de fapt, propria noastră pace interioară.
Vulnerabilitatea este firească și frumoasă atunci când este curată, nu când devine un instrument pentru a obține atenție. O temă de dezbatere tare frumoasă, care ne amintește cât de mult contează cum gestionăm respectul în momentele de deschidere.