Ea nu suportă falsitatea.
Așa spune.
Și, într-adevăr, nu e falsă.
E doar foarte atentă când alege adevărul.
Are opinii ferme despre alții.
Despre cum ar trebui să fie, cum ar trebui să se comporte, ce ar trebui să accepte.
Și le spune. Cu convingere. Cu siguranță. Cu un aer de superioritate liniștită.
Dar când vine vorba de ea, lucrurile devin… nuanțate.
Situațiile ei sunt “complicate”.
Deciziile ei au “context”.
Greșelile ei sunt “lecții”.
E fascinant cum standardele se schimbă în funcție de persoană.
Și nu, nu e ipocrizie pe față.
E ceva mai subtil.
E convingerea sinceră că regulile sunt universale…
până ajung la ea.
Leave a Reply