Exista o placere aproape fizica in a ridica perdeaua cu un milimetru mai mult decat e cazul, doar ca sa vezi ce mai face vecinul de la trei. Salonul nostru s-a mutat de mult de pe scara blocului pe ecranul telefonului, unde barfa a capatat un fel de demnitate falsa. Ne uitam la pozele altora si facem analize de parca am fi experti in viata lor, cand de fapt doar ne hranim propria plictiseala.
Social media ne-a invatat ca orice mic detaliu e public. Daca cineva isi schimba masina sau isi cumpara o floare noua, e motiv de dezbatere nationala in cercurile noastre restranse. E fascinant cum stim exact cat a costat concediul unor oameni cu care nu am vorbit de cinci ani, dar ne facem ca nu ii vedem cand ne intersectam la supermarket.
Barfa e un fel de sport de intretinere. Ne ajuta sa ne simtim mai bine in legatura cu propriile noastre esecuri, comparandu-le cu dramele verificate pe jumatate ale celorlalti. Pana la urma, de ce sa ne ocupam de problemele noastre cand e mult mai distractiv sa disecam de ce s-a certat cuplul de vizavi sau cine si-a mai postat o poza “accidentala” intr-un moment de maxima fericire fabricata.
In Salon, cafeaua are mereu gust de venin pentru ca adevarul e prea fad. Ne place sa adaugam putin piper, o presupunere si un zambet ironic. E modul nostru de a ne asigura ca, desi viata e banala, macar spectacolul oferit de altii e gratuit si mereu disponibil. Ne vedem la urmatoarea postare, sa vedem cine a mai gresit si ce am mai aflat fara sa intrebam.