Mi-am petrecut dimineața observând cum oamenii își măsoară viața în mici ritualuri care nu duc nicăieri. Ne place să credem că deținem controlul, că suntem autorii propriilor decizii, dar adevărul este că majoritatea ne trezim doar pentru că sună o alarmă programată de o versiune a noastră care, între timp, a dispărut.
Zilele trecute am primit un mesaj care m-a făcut să mă întreb cât de mult din ceea ce facem ne aparține cu adevărat și cât este doar o reacție la așteptările altora. Mi s-a spus că sunt previzibil. Am vrut să mă revolt, să demonstrez contrariul, dar am realizat că până și revolta mea era exact ceea ce se aștepta de la mine. Este un confort ciudat în a fi o piesă de șah care știe exact ce pătrățele are voie să calce.
Voi de câte ori ați făcut ceva astăzi doar pentru că așa “trebuia”, fără să aveți un motiv real? Suntem toți niște actori care și-au învățat replicile atât de bine, încât am uitat că piesa de teatru s-a terminat de mult și publicul a plecat acasă. Poate este timpul să mai și improvizăm, chiar dacă riscăm să stricăm spectacolul.
Voi ce piesă jucați azi?