Doza de azi este despre cel mai mare inamic al liniștii matinale… întrebarea “Ce mâncăm azi?”. Apare de nicăieri, de obicei când abia ai reușit să-ți aduni gândurile, și are talentul rar de a strica o dimineață care părea, pentru câteva secunde, promițătoare. Nu contează că este cafeaua bună sau că afară este liniște. Întrebarea vine și cere un răspuns ferm, de parcă ai fi deja organizat, disciplinat și ușor vizionar.
Este testul suprem de maturitate să decizi meniul pentru prânz și cină înainte ca ziua să înceapă cu adevărat. Un fel de simulare discretă a vieții de adult, unde nu există pauză și nici varianta “mai vedem”. Dacă are răspunsul pregătit, este un geniu al logisticii, un om care pare că are lucrurile sub control. Probabil are și o listă. Poate chiar două.
Dacă nu, lucrurile devin interesante. Intră în acel ritual familiar: deschide frigiderul, se uită lung la ce are înăuntru și așteaptă, cu o urmă de speranță, să se întâmple ceva. O idee, un impuls, o revelație mică și salvatoare. Închide ușa, o redeschide, de parcă între timp s-ar fi schimbat ceva. Nu s-a schimbat nimic, dar gestul în sine îl face să simtă că a încercat.
Și așa începe ziua. Cu o întrebare simplă, care nu pare mare lucru, dar care, cumva, reușește să îl pună pe gânduri mai mult decât ar merita. Restul vine de la sine. Sau nu. Depinde cât de optimist este și cât de gol este frigiderul.