Nimic nu este mai obositor decat efortul disperat de a parea bogat atunci cand portofelul tau tipa dupa ajutor. Traim intr-o epoca in care imaginea a devenit o moneda de schimb mai valoroasa decat realitatea, iar unii sunt dispusi sa plateasca dobanzi uriase doar pentru iluzia succesului. Este fascinant sa observi cum se coboara cu miscari studiate din masini care costa cat un apartament, pentru ca apoi sa urce intr-o garsoniera unde igrasia a devenit element de decor.
Masina nu mai este un mijloc de transport, si o declaratie de statut social finantata prin credite care iti mananca jumatate din salariu. Te uiti la ei cum parcheaza cu grija sa nu zgarie jantele, in timp ce in bucatarie singura piesa de tehnologie care functioneaza este un fierbator de apa. Pe internet insa, totul este poleit. Unghiurile sunt alese cu o precizie chirurgicala pentru a ascunde tencuiala care sta sa cada sau tapetul exfoliat. O cafea bauta intr-un lobby de hotel devine dovada unei vieti pline de opulenta, desi acasa meniul de baza ramane parizerul pe ziar.
E un fel de teatru absurd in care actorii isi cumpara costumele de la branduri de lux si mananca biscuiti in culise. Aceasta foame de validare de la oameni pe care nici macar nu ii cunosc este motorul care alimenteaza luxul in rate. Se simt importanti pentru ca cineva le-a dat un like la volanul unei masini care, in acte, apartine bancii. Pana la urma, e mai simplu sa mimi bunastarea decat sa o construiesti. In lumea asta a sclipiciului ieftin, conteaza doar ce se vede din strada, restul este doar un detaliu neimportant ascuns in spatele unei usi care scartaie.