Intrebarile mari au un defect, nu merg cu raspunsuri scurte. Ne place la nebunie sa ne amagim ca le stim pe toate si ca avem viata sub control, doar ca sa ne loveasca realitatea cand ne asteptam mai putin.
De fiecare data cand ai impresia ca ai prins ideea, apare o faza din senin care iti da totul peste cap.
Iti faci planuri pe cinci ani, pui bani deoparte si calculezi totul. Si fix cand crezi ca esti stapan pe situatie, se inchide firma unde lucrezi sau te lasa masina in drum.
Sau te uiti la oameni. Bagi mana in foc pentru un prieten vechi, iar intr-o zi te fura sau iti intoarce spatele. În schimb, un strain iti sare in ajutor cand esti cazut lat. Lasi telefonul pe masa si-ti dai seama ca n-ai nicio garantie.
E mai comod sa pui etichete rapide si sa crezi ca ai inteles totul. Doar ca viata are prostul obicei sa te scoata din certitudini si sa-ti puna intrebari la care nu poti scapa cu un simplu “stiu”.
Personal, am renunțat de foarte mulți ani să mai am așteptări de la oamenii din jurul meu. Atunci când aleg să fac un gest frumos sau să ajut pe cineva, o fac doar pentru că așa simt, fără să aștept absolut nimic în schimb. Îmi aduce o fericire aparte să știu că pot fi acolo pentru cineva, mai ales pentru că am simțit pe pielea mea ce înseamnă să nu ai pe nimeni aproape atunci când ai mai mare nevoie.
Este adevărat că viața ne trece prin tot felul de stări și ne pune brusc în fața unor situații neprevăzute. Însă eu cred cu tărie că atunci când ești un om bun și dăruiești din toată inima, viața găsește mereu o modalitate subtilă și frumoasă de a echilibra lucrurile. Când îți va fi mai greu, îți va trimite exact omul potrivit, la momentul potrivit.