E fascinant cum tipul de la contabilitate sau vecina de la trei au devenit peste noapte experți în geopolitică, medicină și macroeconomie. Toți au păreri “beton”, bazate pe un clip de treizeci de secunde văzut pe TikTok între două drumuri la baie. Aceiași oameni care nu pot citi prospectul unui paracetamol fără să se plictisească îți explică acum, cu o siguranță înfricoșătoare, cum stă treaba cu hantavirusul și cum a fost el „introdus” strategic în vaccinurile anti-COVID.
Dintr-odată, virusologia a devenit o chestiune de opinie, nu de știință. Dacă încerci să le explici că hantavirusul se ia de la rozătoare și n-are nicio legătură cu seringile de acum doi ani, ești privit ca și cum ai vorbi în limbi moarte sau, mai rău, ca și cum ai fi “vândut sistemului”. Se pare că în 2026, să citești o carte până la capat e un semn de aroganță, nu de educație. E mult mai simplu să crezi o teorie care îți hrănește frica decât să accepți o realitate care îți cere să gândești.
Dacă ai curajul să aduci un argument logic, ești eliminat rapid din discuție cu un “lasă că știm noi cum stă treaba”. Ne aflăm într-un punct în care “școala vieții” a bătut la scor orice facultate, iar discernământul a fost înlocuit de un algoritm care îți dă dreptate doar ca să te țină conectat. Voi cum gestionați dialogurile cu oamenii care știu totul, dar nu înțeleg nimic? Merită efortul de a demonta teorii despre hantavirusuri conspirative sau doar zâmbiți și dați din cap ca la nebuni?
De mulți ani nu mai aduc argumente și nici nu le răspund. Doar zâmbesc cald, dau din cap și îi las în lumea lor. Pacea mea contează mai mult.