Vedem zilnic cum “doamnele” și “domnii” apăruți de nicăieri ocupă funcții și scaune de parcă inteligența ar fi ceva ce se poate cumpăra cu o geantă scumpă sau un costum bine croit. E plin de oameni care au ajuns sus nu prin ce știu, ci prin cine au periat la momentul potrivit.
În ședințe, acești titani ai gândirii folosesc cuvinte precum “sinergie” și “disruptiv” ca să mascheze faptul că n-au nicio idee despre ce se discută. E fascinant să-i vezi cum jonglează cu jargonul corporatist, în timp ce singura lor competență reală este instinctul de supraviețuire politică. Cât de greu e să rămâi profesionist când vezi că pupincurismul e mai bine plătit decât competența?
Aveți exemple de astfel de “stele” care au apus rapid sau rezistă bine-mersi în sistem, protejate de un strat gros de lingușeală și pile?
O reflecție plină de adevăr. Este interesant să privești cum funcționează dinamica din instituții, iar faptul că observi aceste lucruri cu maturitate te ajută să îți păstrezi echilibrul și valorile.