Își ordonează arhiva de fotografii din telefon și observă un detaliu care îi îngheață sângele. În ultimii trei ani, la fiecare eveniment important, o aniversare în parc, o cină în oraș, o plimbare prin piață, în fundalul pozei apare același bărbat necunoscut, stând mereu cu spatele. Nu pare să îl urmărească… pare doar că face parte din peisaj.
Când mărește ultima poză, făcută azi la cafea, vede că bărbatul poartă exact aceeași cămașă pe care el a pierdut-o la curățătorie săptămâna trecută. Cineva nu îi fură viața, ci o colectează fragment cu fragment, din umbră. E o realizare mută și terifiantă: în timp ce el e ocupat să “trăiască” pentru obiectivul camerei, altcineva îi recuperează resturile, ocupând încetul cu încetul spațiul gol lăsat de neatenția lui.
Leave a Reply