Ipocrizia dietelor afisate pe internet si realitatea din farfurie.

Urmaresti oglinzile miscatoare ale acestui veac si ai impresia ca intreaga omenire s-a retras intr-o sihastrie a curateniei trupesti, hranindu-se doar cu verdeturi bio, seminte de chia si elixiruri verzi ce miros a iarba cosita de pe morminte vechi. Exista o presiune uriasa sa demonstrezi lumii ca viata ta nu este o ruina, si un templu imaculat al sanatatii si al disciplinei de fier. Se expun imagini din bucatarii de o albeata chirurgicala, cu potire si farfurii aranjate dupa o geometrie sacra, insotite de predici obositoare despre respectul mistic fata de propriul trup.

Realitatea bruta si sinistra te loveste insa la sfarsitul saptamanii, in crepusculul noptii, cand treci pe langa primele hanuri de la marginea drumului la ora unu dupa miezul noptii. Acolo, in lumina galbena si murdara a felinarelor, zaresti exact aceleasi personaje purtandu-si umbrele vinovate la cozi interminabile. Stau cu privirile plecate spre pamant, asteptand cu o pofta salbatica o bomba calorica, imbibata in maioneza grea si cartofi congelati, ca niste pacatosi ce astepta indulgenta in poarta iadului.

Toata acea disciplina virtuala, cladita din vorbe si iluzii, se risipeste ca fumul de tămâie la cel dintai impuls al carnii. De ce ne incapatanam sa ne mintim singuri ca suntem fanii unui stil de viata spartan si ascetic, cand in realitate tot ce ne doreste sufletul ratacit este ceva gustos, gras si cu desavarsire interzis? Ne parfumam slabiciunile cu iluzii de neatins, doar pentru a ne prabusi mai zgomotos in propria noastra desfranare din penumbra.