Ura nu are nevoie de inteligenta sau de argumente solide pentru a se raspandi, are nevoie doar de un public dispus sa nu gandeasca. Functioneaza exact ca un virus de sezon, se ia prin simpla apropiere si se transmite cel mai repede in spatiile aglomerate, unde oamenii isi lasa individualitatea la intrare pentru a se simti protejati de zgomotul turmei. O vezi in fiecare zi la birou, in trafic sau pe retelele sociale. Incepe cu o simpla nemultumire a unui singur om si, in cateva minute, intreaga incapere sau sectiune de comentarii e plina de oameni nervosi care urasc cu pasiune un subiect despre care, in urma cu o ora, nu stiau absolut nimic. Este o adevarata performanta colectiva sa devii expert in indignare intr-un timp atat de scurt.
Partea cea mai periculoasa a acestei contagieri este ca iti ofera o satisfactie rapida si o falsa senzatie de putere. Cand te alaturi unui grup care uraste la comun un vinovat de serviciu, simti subit ca faci parte din ceva important, ca esti de partea celor drepti si ca propriile tale neimpliniri si frustrari au gasit, in sfarsit, o explicatie si un tap ispasitor. Este mult mai confortabil sa arunci cu pietre impreuna cu multimea decat sa stai singur, la o cafea, si sa ai curajul sa te intrebi de ce esti, de fapt, atat de suparat pe viata. Veninul colectiv anesteziaza frica si neputinta individuala. Se pare ca solidaritatea moderna se masoara strict in cantitatea de resentimente pe care o poti revarsa la comun, de preferat de pe o canapea confortabila.
Singurul vaccin eficient impotriva acestei epidemii de rautate este refuzul de a reactiona la primul impuls. Cand simti ca valul de indignare generala te prinde si iti vine sa lasi o replica acida sau sa intri intr-un razboi absurd de cuvinte, cel mai intelept lucru este sa faci un pas in spate. Sa iti pastrezi mintea limpede, sa zambesti cu ironie in fata spectacolului si sa refuzi sa fii ecoul frustrarilor altora. Pana la urma, sa ramai un om calm si detasat intr-o lume plina de oameni gata sa explodeze din orice mizerie este cea mai inteligenta forma de revolta personala.
Am fost pusă de multe ori în fața acestei dinamici absurde, în care mulțimea se unește orbește împotriva unui singur om, doar pentru a-și descărca propriile frustrări.
Dacă în trecut astfel de momente lăsau urme, maturitatea m-a învățat o lecție prețioasă: să fac acel pas în spate de care vorbești și să privesc totul ca pe un spectacol. Devine de-a dreptul fascinant să observi mimica feței, gesturile și încordarea celor care atacă. Răutatea și foamea de scandal se citesc pe chip înainte de a deveni cuvinte. Să stai în rândul din spate, să anticipezi calm cine urmează să lovească și să zâmbești în fața absurdului este, într-adevăr, cea mai inteligentă formă de revoltă personală.
Mulțumesc pentru această doză de luciditate servită la cafea!