Am fost programati sa cautam fericirea doar in ambalaje stralucitoare, scumpe si, daca se poate, cat mai greu de obtinut. Ne punem viata pe pauza asteptand marile lovituri: o vacanta exotica pe o plaja indepartata, o promovare spectaculoasa la birou, o masina noua sau un eveniment grandios care te ajuta sa dovedesti rudelor ca ai reusit in viata. Alergam dupa aceste repere ca dupa niste miraje, convinsi ca in momentul in care vom taia panglica oficiala a acelor realizari, vom atinge in sfarsit starea de gratie. Se pare ca starea de bine trebuie obligatoriu insotita de un dosar complet de dovezi materiale pe care sa le poti posta pe internet.
Insa viata are un mod foarte ironic de a ne arata ca gresim tinta. Cand in sfarsit ajungi in acele locuri scumpe sau cand obtii functia mult visata, realizezi adesea ca inauntru e aceeasi goliciune, doar ca acum e insotita de oboseala si de facturi mai mari. Asta pentru ca fericirea autentica nu are nicio legatura cu opulenta sau cu scenariile regizate. Ea nu vine niciodata cu surle si trambite, si are obiceiul sa se strecoare in viata noastra imbracata extrem de simplu, aproape incognito, lasandu-se descoperita doar de cei care au rabdarea sa se opreasca din alergare. Este de-a dreptul revoltator cum un moment perfect de liniste refuza sa aiba un logo de designer imprimat undeva la vedere.
Fericirea e facuta din chestii marunte, banale si complet gratuite. Este linistea deplina dintr-o dimineata de sambata, cand iti bei cafeaua fara sa te uiti la ceas si fara sa ai vreun raport de trimis. Este mirosul de ploaie de vara care intra pe geamul deschis, o piesa veche care porneste la radio exact cand aveai mai mare nevoie de ea sau o discutie cu un om drag, pe o banca oarecare, unde cuvintele curg fara nicio masca sociala. Vine fara etichete de firma si fara pretentii de maretie. Cand intelegi ca viata se simte cel mai bine in haine lejere, incetezi sa mai cauti fericirea prin vitrine si incepi sa o traiesti in momentele simple, alea pe care majoritatea oamenilor le trec cu vederea pentru ca sunt prea ocupati sa caute artificii.
Citisem undeva o replică puternică care mi-a rămas în suflet:”Fericirea este simplă, dar este greu să fii simplu”. Și este atât de adevărat! Fericirea nu a fost niciodată complicată. Ea nu se ascunde în vitrine, ci în adierea de vânt, într-o floare de pe marginea drumului sau într-o pasăre care cântă în zorii zilei. Fericirea este mereu în lucrurile mărunte și esențiale, niciodată în cele încărcate de mize uriașe.Este în cana de cafea băută în liniște deplină, în soarele care ne încălzește pielea și chiar în ploaia care ne udă și care nu ne place de multe ori, deși știm bine că ajută pământul să respire. Pentru unii oameni, fericirea înseamnă pur și simplu victoria de a se ridica din pat dimineața și de a mai acorda o șansă unei noi zile. Fericirea e în lucruri foarte simple.
Pentru că, până la urmă, fericirea o găsești atunci când ești bine cu tine, când ești în pace cu ceea ce ai și când te bucuri de lucrurile mărunte. Iar în ceea ce privește oamenii și relațiile, fericirea te găsește exact acolo unde nu te aștepți, adevărat. Te surprinde în cele mai plăcute momente, când te bucuri de viață, fericirea te surprinde.