Nu e confuzie.
E lipsă de interes spusă elegant.
Când cineva vrea, se vede.
Nu prin vorbe, ci prin consistență.
Confuzia apare doar când trebuie să-ți țină locul ocupat,
fără să-ți ofere ceva real.
E scuza perfectă.
Nu poate fi contrazisă.
Te face să aștepți,
să înțelegi, să ai răbdare.
Și, în timp ce tu analizezi,
celălalt își vede liniștit de alte opțiuni.
Nu e confuz.
E doar sincer pe jumătate.
Și jumătatea aia te ține exact unde are nevoie.
Leave a Reply