Linistea inimii

Nu iubirea care arde imi este draga,
Ci aceea care ramane aprinsa fara zgomot.
Ca o candela intr-o casa veche,
Care lumineaza fara sa ceara sa fie privita.

Cand esti aproape, nu simt furtuna,
Ci pacea pe care o aduce dimineata
Cand soarele atinge incet ferestrele,
Iar lumea pare mai buna decat ieri.

Te privesc si nu caut minuni.
Minunea esti chiar tu,
Prin felul simplu in care zambesti,
Prin blandetea pe care o daruiesti fara sa stii.

Iubirea mea nu se grabeste.
Ea merge alaturi de tine cu pas domol,
Ca umbra unui tei intr-o zi de vara,
Racorind tot ce atinge.

Nu vreau sa opresc timpul.
Il las sa curga asa cum ii este randuit.
Fiindca fiecare zi imi aduce un nou motiv
Sa te pretuiesc mai mult decat ieri.

Sunt clipe in care nu spun nimic.
Doar iti privesc chipul
Si mi se pare ca Dumnezeu
A asezat prea multa liniste intr-un singur suflet.

Daca iubirea are un glas,
Al nostru vorbeste incet.
Nu promite cerul, nu jura vesnicia.
Spune doar: “Sunt aici.”

Si poate tocmai aceasta este frumusetea ei.
Nu cauta sa impresioneze pe nimeni.
Traieste smerit, curat si statornic,
Ca izvorul care nu oboseste sa curga.

Iar cat timp inima mea va sti sa bata,
Va pastra acelasi loc pentru tine.
Nu din obisnuinta, ci din recunostinta
Ca existi si aduci lumina in fiecare zi.

Cu toata dragostea, respectul si blandetea inimii mele, pentru omul care imi arata ca cea mai frumoasa iubire este aceea care aduce pace.