Femeia cu suflet de inger

Nu stiu cu ce lumina te-a atins destinul,
Dar porti in privire pacea diminetilor senine.
Parca Dumnezeu a lasat in sufletul tau
O raza pe care lumea n-a reusit s-o stinga.

Te iubesc cu liniste, nu cu aprindere.
Asa iubeste izvorul padurea,
Asa iubeste cerul campurile,
Fara zgomot, fara lauda, fara sfarsit.

Anii ti-au daruit frumusetea cea adevarata.
Nu pe aceea pe care o cauta ochii grabiti,
Ci pe aceea pe care o descopera inima
Cand invata sa priveasca mai adanc.

In glasul tau gasesc odihna,
In zambetul tau, curaj.
Iar in bunatatea cu care privesti lumea
Gasesc raspunsuri la intrebari pe care nu le rostesc.

Esti femeia care nu cere nimic,
Dar daruieste fara masura.
Care mangaie fara sa astepte rasplata,
Si iarta fara sa-si aminteasca rana.

Te respect mai mult decat te iubesc,
Fiindca iubirea fara respect este doar dorinta trecatoare.
Respectul ramane atunci cand tacerea se aseaza intre doi oameni,
Iar sufletele continua sa vorbeasca.

Daca mi-ar fi ingaduit sa aleg un singur loc pe lume,
As alege umbra gandurilor tale.
Acolo nu ajung zgomotul, minciuna si mandria.
Acolo locuieste pacea.

Nu-ti promit stele si nici vesnicii.
Iti daruiesc ceea ce am mai curat,
O inima care nu oboseste sa te admire,
Un suflet care iti ramane credincios chiar si in tacere.

Si daca intr-o zi viata va aseza argint peste parul nostru,
Eu tot asa te voi privi.
Cu aceeasi uimire, cu aceeasi recunostinta,
Ca un om care a inteles prea tarziu cat de rar este un suflet ca al tau.

Fiindca frumusetea chipului se odihneste in timp,
Dar frumusetea inimii nu cunoaste asfintit.
Ea lumineaza mai puternic cu fiecare an,
Iar tu porti in tine aceasta lumina.

De aceea nu-mi este teama de trecerea zilelor.
Cat timp mergi sub acelasi cer cu mine,
Lumea ramane un loc in care merita sa iubesc.

Cu toata dragostea, admiratia si respectul, femeii mature al carei suflet poarta blandetea unui inger. Cele mai frumoase iubiri nu se nasc din patima, ci din linistea cu care doua inimi se recunosc si aleg sa ramana aproape.