Au fost cateva zile in care am preferat sa stau departe de tastatura si sa las ecranul in pace. Nu ca n-aveam idei, slava Domnului, aveam destule, dar pur si simplu n-am avut starea aia potrivita, cheful ala sincer de scris fara de care mai bine iti vezi de treaba decat sa scoti un text fortat. Decat sa ma apuc sa umplu pagina aiurea cu tot felul de vorbe goale si fraze trase de par doar ca sa bifez o postare noua pe site si sa zic ca m-am aflat si eu in treaba in dimineata asta, am preferat sa pun pur si simplu punct si sa tac. Cand n-ai veninul ala bun in sange, degeaba bati in taste, ca iese doar o supa lunga si calduta pe care o uiti pana ajungi la capatul paginii. Uneori e mult mai sanatos sa lasi foaia complet alba si sa iti vezi de treaba prin casa decat sa scrii chestii mecanice din pura obligatie.
M-am uitat pe cifre si m-am bucurat sa vad ca ati continuat sa intrati pe blog, sa cititi din textele vechi si sa treceti pe aici chiar si cand n-am mai pus nimic nou. E bine de stiut ca lumea mai gaseste un motiv sa ramana pe site si cand autorul e plecat sa-si adune gandurile si sa mai respire un pic de aer curat. In epoca asta nebuna si balbaita in care toata lumea urla disperata dupa o secunda de atentie si daca nu pui ceva nou pe net timp de trei zile se considera automat ca ai murit si te-a ingropat algoritmul, e o surpriza placuta sa vezi ca mai exista oameni care nu se plictisesc asa usor. Inseamna ca nu ne adunam aici doar ca sa bifam un simplu obicei mecanic la cafeaua de dimineata, si ca textele astea chiar raman in capul vostru mai mult de cateva minute dupa ce ati inchis fereastra de browser.
Pana la urma, pauzele astea sunt bune, ca altfel ajungi sa scrii ca o masina, din inertie, doar ca sa tii algoritmul fericit si sa ai ce trimite la oameni dimineata. Daca devii sclavul unei cutii de text, iti pierzi tot farmecul si incepi sa scoti articole trase la indigo, pline de clisee obositoare. Duba cateva zile de liniste totala, parca si mintea se asaza altfel si vezi toate lucrurile mult mai clar, fara tot zgomotul de fond din jur si fara panica de a livra ceva cu orice pret. Am strans cateva subiecte bune in zilele astea de pauza, am notat cateva idei luate direct de pe strada si promit ca revenim la programul normal, cu doza zilnica de sarcasm de care avem toti nevoie ca sa trecem peste saptamana asta fara sa luam un algocalmin la fiecare opt ore. Curatam din nou tastatura de praf si trecem serios la treaba.
Bine ai revenit!
Pauzele astea sunt exact gura de aer de care avem nevoie cu toții ca să rămânem oameni, nu roboți. Și da, recunosc, eu am fost una dintre persoanele care au intrat zilnic pe blog, chiar și doar ca să recitesc din textele vechi. La cum a fost canicula asta în ultimele zile, e un miracol că ai avut energie și pentru gânduri, nu doar pentru supraviețuire. Ceea ce scrii tu este extraordinar tocmai pentru că e asumat și autentic. Abia aștept noua doză de venin!