Intra pe orice site de stiri sau deschide Facebook-ul intr-o zi oarecare si o sa vezi cel mai mare miracol de pe internetul romanesc, acelasi om, in interval de doar trei ore, reuseste sa fie si tactician de fotbal, si geniu al finantelor, si profesor doctor in medicina generala. Nu conteaza ce meserie are in realitate, ca poate repara televizoare sau sta la un birou si freaca menta, el le stie pe toate, de la cum se asaza apararea la corner pana la de ce creste inflatia si ce pastile trebuie sa iei ca sa nu te ia vreo raceala. Avem o tara plina de minti luminate care stau ascunse prin apartamente de bloc.
Dimineata incepe intotdeauna cu sportul, mai ales daca a fost vreun meci seara trecuta. Atunci tot romanul se trezeste direct pe banca tehnica. Iti explica el cu subiect si predicat de ce selectionerul e un idiot de clasa, cum trebuia facuta de fapt schimbarea aia din minutul saizeci si de ce atacantul ala cu salariu de milioane e o cizma care nu stie sa dea intr-o minge. Omul nostru n-a mai alergat pe un teren de fotbal din clasa a opta, cand il puneau profii sa faca ture de teren si gafaia dupa primii cincizeci de metri, dar de pe canapea, cu berea in mana, vede unghiurile de pasare mai bine decat toti arbitrii de la linie. El stie exact traiectoria mingii inainte ca jucatorul sa o atinga.
Pe la pranz, cand apar stirile despre preturi, euro sau facturi, antrenorul dispare instant si lasa locul economistului de top. Brusc, baiatul stie exact ce scheme fac astia de la Banca Centrala, de ce creste dobanda si cum ar trebui controlata piata asta ca sa fie painea mai ieftina. El are cardul pe zero cu o saptamana inainte de salariu si s-a bagat la un credit pe treizeci de ani din care n-a inteles decat unde trebuie sa semneze, dar are strategii macroeconomice pregatite in comentarii, gata sa salveze tara de la faliment. Ne rezolva finantele mondiale de pe un telefon cu ecranul crapat.
Iar seara se pune capacul, cand se trece la medicina. Aici e prapad, ca fiecare e un mic farmacist sef sau chirurg nedeclarat. Daca zice cineva ca-l doare o masea sau ca tuseste, sar douazeci de insi cu retete complete: “ia antibioticul asta”, “baga un ceai din planta asta”, “lasa ca stiu eu pe cineva care a luat si i-a trecut in doua zile”. Oamenii prescriu tratamente cu o lejeritate de parca impart bomboane, desi ei n-au mai calcat printr-un cabinet medical decat cand i-a trimis firma la medicina muncii ca sa le ia o tensiune.
Toata polivalenta asta vine dintr-o nevoie fantastica de a avea dreptate si dintr-o mandrie prosteasca. Ne place sa credem ca avem raspunsul la orice intrebare, ca pe noi nu ne pacaleste nimeni si ca toti specialistii din jur sunt niste scoliti degeaba, care vor doar sa ne ia banii. E mult mai simplu sa arunci cu parerea in toate directiile de pe net decat sa recunosti, macar o data, un simplu “ba, nu ma pricep, habar n-am cum functioneaza treaba asta”. Asa ca ramanem toti profesori la aceeasi mare facultate de dat cu parerea, unde toata lumea vorbeste si nimeni n-are chef sa ascult
Leave a Reply