Toată lumea zice că își dorește o relație bazată pe sinceritate. Dacă întrebi zece oameni ce caută la un partener, aproape toți o să-ți înșire cam aceleași chestii: încredere, respect și mai ales sinceritate.
Doar că cu sinceritatea e mai complicat. Ne convine când ne pică bine, dar ne schimbăm la față când începe să ne calce pe bătături.
Dacă partenerul îți spune că a avut o zi proastă la muncă sau că e rupt de oboseală, îl asculți, n-ai nicio problemă. Dar ce faci când îți zice că l-a deranjat urât felul în care i-ai vorbit? Sau că ești prea posesiv? Sau că vrea pur și simplu să stea câteva ore singur, fără tine? Dintr-o dată, sinceritatea nu mai e așa ușor de înghițit.
Mulți zic că vor adevărul, dar de fapt vor doar să fie validați. Vor să audă că sunt iubiți, că sunt perfecți și că totul e roz. Când apare un adevăr care deranjează, reacția e cu totul alta. Nu pentru că celălalt o zice cu răutate, ci pentru că te lovește exact în chestiile pe care încerci și tu să le ignori la tine.
Aici se vede dacă o relație e matură sau nu. Nu când vă faceți complimente, că alea vin de la sine. Greul începe când unul zice ceva ce celălalt n-are niciun chef să audă “Nu mi-a plăcut cum te-ai purtat”, “Simt că vorbesc cu pereții” ori “Ai greșit rău aici”. Sunt propoziții scurte, dar multe cupluri se rup exact din cauza lor, pentru că le luăm ca pe un atac la persoană, nu ca pe o discuție despre o greșeală.
Când cel din față îți spune că l-ai rănit, primul reflex e să te aperi. Să sari cu explicații, să te justifici, să-i demonstrezi că n-ai vrut asta. Rar de tot se întâmplă să taci dracului și doar să asculți. De asta ajungem să ne învârtim în cerc la certuri. Fiecare e ocupat să-și pregătească replica din cap și nimeni nu mai e atent la ce zice celălalt.
Mai e și categoria celor care folosesc sinceritatea ca scuză “Eu sunt un om direct, spun lucrurilor pe nume”. De cele mai multe ori, asta e doar o scuză ca să arunci orice îți trece prin cap fără să-ți pese dacă rănești. Aia nu e sinceritate, e doar proastă creștere. N-are niciun rost să dai cu bâta doar ca să te lauzi tu că ești direct, de parcă ai fi la un proces unde trebuie să scoți vinovați.
Relațiile nu rezistă pentru că oamenii își spun absolut tot ce le trece prin cap 24 din 24. Până la urmă, toți avem draci de moment sau frustrări care trec de la sine până a doua zi. Dacă i-ai scoate pe nas omului orice mică supărare de peste zi, ați sta numai în scandal. N-are rost să verși tot ce-ți trece prin cap pe moment. Ideea e doar să nu ascunzi chestiile groase, alea care chiar contează.
Până la urmă, miza nu e dacă vă spuneți totul, ci cât adevăr poate duce o relație fără să transformi fiecare seară într-un meci. Abia atunci poți să zici că ești cu adevărat liniștit, când știi că poți să spui și ce te doare, fără să-ți fie frică de faptul că celălalt își face bagajele.
Leave a Reply