Traim cu iluzia ca undeva, in lume, exista o persoana providentiala care va aparea la un moment dat in viata noastra si va reusi sa repare tot ce am stricat noi. Asteptam un partener ideal care sa ne vindece toate frustrarile, un mentor genial care sa ne propulseze cariera sau o ocazie norocoasa care sa ne schimbe directia fara ca noi sa depunem prea mult efort. Ne punem toata baza in chestii din afara noastra. Practic, ajungem sa traim intr-o sala de asteptare si speram ca o sa vina dracu stie cine sa ne faca fericiti sau sa ne rezolve problemele. Planul nostru de urgenta pentru viata arata exact ca biletul ala de loterie pe care il cumperi vineri, convins ca de saptamana viitoare esti milionar fara sa misti un deget.
Doar ca, daca esti sincer cu tine, stii bine ca salvatorul asta e doar o poveste. O inventezi ca sa ai pe ce sa dai vina cand ti-e lene sa te uiti in oglinda. Omul care iti schimba viata poate fi chiar versiunea ta de peste un an, daca incepi astazi. Adevarata transformare nu vine dintr-un miracol sau dintr-o intalnire magica, si din deciziile marunte, plictisitoare si repetitive pe care alegi sa le iei in fiecare dimineata. Tipul acela care vei deveni peste douasprezece luni isi construieste fundatia chiar acum, se bazeaza pe ce faci acum. Pe timpul pe care nu-l mai pierzi aiurea, pe ce citesti si pe momentele in care spui pur si simplu pas la toate mizeriile pe care inainte le inghiteai. Strategia asta de a astepta un guru spiritual sau un sef marinimos care sa ne descopere geniul ascuns e absolut remarcabila prin ridicolul ei.
Amanarea schimbarilor importante pentru saptamana viitoare, pentru luna viitoare sau pentru un moment ideal este doar o metoda eleganta de a-i trimite variantei tale din viitor o gramada de probleme nerezolvate. Cand refuzi sa actionezi in prezent, nu faci altceva decat sa iti sabotezi singurul aliat real pe care te poti baza cu adevarat. Varianta ta de peste un an poate fi un om mai linistit, mai stabil si mai stapan pe propriul destin, sau poate fi exact acelasi individ obosit si nemultumit, blocat in aceleasi rutine sterile. Pana la urma, nu tine de noroc sau de context. Tine doar de momentul in care te prinzi ca tipul ala pe care il tot astepti sa te salveze e fix ala care se uita la tine dimineata, cand te speli pe dinti.
Ne naștem cu poveștile Cenușăresei și creștem cu iluzia că datoria noastră este doar să existăm și să așteptăm un prinț pe cal alb, un mentor sau un miracol din univers care să ne așeze lumea la picioare. Astăzi, social media doar a reîmpachetat povestea asta sub numele de “manifestare”…ideea confortabilă că totul va pică din cer dacă sperăm destul.
Este greu și dureros să te trezești din hipnoza asta și să înțelegi că nu vine nimeni. Dar, în același timp, e eliberator. Schimbarea doare, dar e atât de adevărat ce spui: suntem rezultatul alegerilor noastre mărunte.
Când înțelegi că salvatorul din oglindă e singurul pe care te poți baza, abia atunci începe viața cu adevărat.