Este luni dimineata si intregul spatiu virtual se transforma intr-o simulare colectiva de entuziasm corporatist. Primesti e-mailuri care incep cu clasicul “Sper ca ai avut un weekend minunat!” de la oameni care, in realitate, abia asteapta sa iti tranteasca o urgenta pe birou. Luni este ziua in care realizam cel mai brutal ca libertatea e conditionata si ca saptamana abia a inceput, lasand in spate treizeci de ore de libertate ambalate in pijamale si cumparaturi rapide.
Te uiti in jur si vezi aceleasi fete triste, luminate de ecrane albastre, band cafea din cani uriase de parca ar fi un ser al supravietuirii. Solutia nu e sa iti pui un citat motivational pe desktop, si sa accepti ca ziua de luni e facuta ca sa fie grea. Este o zi de tranzitie in care avem dreptul sa fim morocanosi, sa raspundem scurt si sa lasam task-urile mari pentru miercuri. Voi cum treceti peste socul primei zile a saptamanii? Maimariti productivitatea sau va ascundeti in spatele unui Excel deschis doar ca sa nu fiti deranjati?
Pentru mine, Monday morning a fost viață autentică, cu infuzie maximă de tineri: am avut examen cu absolvenții de liceu, de atestare a competențelor la Informatică și am avut niște discuții „existențiale” de excepție! Sunt la sfârșitul unei etape din viață când ar dărâma munți, abia așteaptă să și facă asta, dovadă site-urile deosebite pe care le-au pregătit.
La sfârșit le-am strâns mâna, ca unor adulți, totalmente neromânește! Ah, a meritat, le-am văzut EMOȚIA! Când un adult le arată vulnerabilitate, le dă, de fapt, permisiunea să fie și ei vulnerabili, iar când le oferi respect, îi înveți cum arată respectul. Da.
Profesia mea e un refugiu unde pot fi eu însămi, vulnerabilă și puternică în același timp, iar tinerii simt asta imediat. Rezonează cu mine pentru că îi respect și nu-i mint. Ei stiu asta și simt asta! Sunt atât de autentic emoționată și atât de emoționant autentică, mereu, încât îmi rămân firimituri cât să supraviețuiesc celorlalte provocări din viața mea nebună, nebună!
Și mai știu EU ceva, care-mi umple inima cu o senzație senzațională: amprenta pe care o las eu acum o să schimbe cândva măcar un destin! Aștept… cu răbdare.
~~~~~~~~
Nu știu exact de ce am simțit ca POT împărți ziua de azi cu tine… poate, totuși, azi n-o fi fost „luni”?!
Sper ca sunt contagioasă!