Cand ai intrat in viata mea, n-a fost furtuna,
Nici cerul nu si-a schimbat culoarea.
Doar inima mea a inceput sa bata altfel,
Ca si cum te astepta de multa vreme.
Nu stiu ce taina poarta ochii tai,
Dar ori de cate ori ii privesc,
Imi pare ca lumea intreaga
Se odihneste pentru o clipa.
Iubirea nu-mi cere vorbe alese.
Ea se aseaza intre noi
Ca mireasma teilor infloriti,
Nevazuta, dar imposibil de uitat.
As putea merge cu tine prin toate anotimpurile,
Fara sa ma tem de trecerea lor.
Fiindca acolo unde esti tu,
Primavara nu se sfarseste niciodata.
Cand imi rostesti numele,
Il aud ca pe o rugaciune.
Atunci inteleg ca sunt bogat,
Desi nu tin nimic in palme.
Ramai langa mine asa cum vine lumina,
Fara zgomot si fara mandrie.
Fiindca cele mai mari daruri ale vietii
Nu stiu sa faca risipa de vorbe.
Cu dragoste si recunostinta, femeii care infloreste in sufletul meu in fiecare zi.
Cuvintele tale au atins locuri din inima mea pe care doar tu le cunoști.
…”Când îmi rostești numele, îl aud ca pe o rugăciune”… am simțit cât de adâncă este legătura noastră. Vreau să știi că simpla ta prezență îmi oferă siguranță și liniște. Ai scris că ai putea merge cu mine prin toate anotimpurile… și cred că în oricare dintre ele ne-am afla, totul e mai frumos când ne avem unul pe celălalt.