Mesagerul fericirii de carton

Am ajuns să ne trăim viața prin intermediul unor oameni în uniforme colorate, care ne aduc pachete la ușă. E singura interacțiune umană sinceră pe care o mai avem: schimbul rapid de coduri PIN pentru o cutie de carton care promite să ne rezolve plictiseala. Ne uităm pe aplicație cum se mișcă o mașinuță pe hartă și simțim o nerăbdare aproape infantilă.

Realitatea e că nu avem nevoie de jumătate din ce comandăm, ci avem nevoie de senzația aia de control pe care ți-o dă un buton de “Cumpără acum”. E o formă de terapie prin consum, prin care sperăm că noul gadget sau noua pereche de pantofi va umple golul lăsat de o zi în care n-am făcut nimic memorabil. După ce desfacem cutia, rămâne doar mormanul de plastic și carton pe care trebuie să-l ducem la ghenă, realizând că obiectul dinăuntru arăta mult mai bine în pozele de pe site decât pe masa noastră din bucătărie.