Oamenii nu sunt ocupati in felul in care credem noi.
Sunt selectivi.
Gasesc timp pentru ce le starneste interesul.
Pentru ce le aduce ceva, chiar si o stare.
Restul devine programat, amanat, uitat cu gratie.
Cu explicatii bune, livrate la timp.
Nu te ignora direct.
Ar fi prea simplu.
Te tin intr-o zona in care inca raspund,
dar niciodata destul cat sa simti ca esti acolo cu adevarat.
Si tu accepti.
Pentru ca e mai usor decat sa recunosti.
Nu lipsa de timp doare.
Ci locul in care ai ajuns fara sa-ti spuna nimeni.