La inceput e usor de recunoscut.
Mesaje dese, curiozitate reala, raspunsuri fara calcule.
Apoi se ajusteaza.
Devine mai calm, mai rar, mai atent la efort.
Nu pare o problema.
Doar o schimbare de ritm.
Pana cand iti dai seama ca nu mai e ritm.
E absenta organizata.
Nu te lasa.
Ar fi prea clar.
Te tine aproape cat sa nu pleci.
Dar suficient de departe incat sa nu mai contezi.
Si partea cea mai interesanta?
Nu e o decizie.
E doar lipsa unei decizii.