Te iubesc cu aceeasi inima curata,
Cu care intampinam odinioara diminetile.
Nimic nu s-a schimbat in mine,
Doar in privirea ta s-a mutat o departare.
Nu stiu in care clipa s-a strecurat minciuna.
A venit atat de lin,
Incat am crezut ca este doar o umbra
Lasata de un nor trecator.
Mi-ai zambit la fel ca altadata,
Dar zambetul nu mai avea caldura.
Era asemenea unei flori de iarna,
Frumoasa, dar fara mireasma.
Tradarea nu face zgomot.
Nu rupe usi, nu sparge ferestre.
Ea inchide incet o inima,
Pana cand iubirea ramane afara.
Am cautat adevarul in ochii tai,
Cum cauta un calator izvorul dupa un drum lung.
Dar am gasit doar ape tulburi,
In care chipul nostru nu se mai oglindea.
Si totusi nu invat sa te urasc.
Dragostea adevarata nu cunoaste razbunarea.
Ea plange in taina,
Dar isi pastreaza curatia.
Daca ai fi venit cu adevarul in palme,
L-as fi primit chiar daca ar fi durut.
O rana spune ca inca traiesti.
Minciuna, insa, face sufletul sa amuteasca.
Astazi las vantul sa poarte tot ce n-am putut spune.
Poate va ajunge candva la tine,
Ca mireasma unei flori uitate
Intre paginile unei carti vechi.
Iar daca ma vei intreba vreodata
Ce a ucis iubirea noastra,
Nu voi rosti cuvantul “tradare”.
Voi spune doar atat:
Adevarul a ramas singur.
Leave a Reply