Auzi, ati observat cat de mult ne chinuim in ziua de azi sa parem fericiti pe net, in loc sa fim asa si in viata reala? Dai un scroll pe Instagram si vezi numai zambete din alea de reclama, vacante scumpe, aniversari cu baloane, zeci de inimioare si texte kilometrice de dragoste. Lumea da like, lasa comentarii cu “ce cuplu frumos!” si ridica in slavi o chestie care din afara pare perfecta. Ne place la nebunie sa ne vindem fericirea la bucata pe retele, doar ca sa primim validare de la oameni pe care nu-i cunoastem.
Numai ca nimeni nu vede ce se intamplat dupa ce pui telefonul pe noptiera si inchizi usa de la intrare. Se lasa o liniste din aia grea si apasatoare. Sunt o gramada de relatii care merg doar din inertie. Ca un frigider vechi pe care l-ai mutat in balcon, inca mai raceste el ceva acolo, dar baraie incontinuu, scoate zgomote ciudate si consuma mai multa energie decat face.
Oamenii aia nu se mai iubesc. Nu se mai admira, nu-i mai intereseaza ce simte celalalt si n-au nicio curiozitate. Se folosesc de aceeasi canapea, platesc impreuna intretinerea si au fix acelasi obicei de a le baga celor din jur placa aia obosita cu “la noi totul e bine”. Lasa ecranul in jos de fiecare data cand se ridica de la masa si se duc in camere diferite sub pretextul ca au treaba.
Si de ce fac treaba asta? Pentru ca e comod. E groaznic de greu sa o iei de la zero cand ai copii la mijloc ori rate pe treizeci de ani, dar cel mai tare le e o frica de moarte sa nu ramana singuri. Se intreaba ce fac daca nu mai gasesc pe nimeni, asa ca prefera sa ramana acolo. Frica asta ii blocheaza complet.
Ironia e ca unii sunt singuri de ani de zile, chiar daca dorm in acelasi pat cu cineva. Cea mai nasoala singuratate nu e cand stai singur intr-o garsoniera si mananci ceva rapid. E cand stai la masa cu un om care te priveste ca pe un strain si cu care n-ai ce sa mai vorbesti.
Si poate cea mai mare pacaleala pe care ne-o vindem singuri e ca “lasa, ca le rezolva timpul pe toate”. Pe dracu. Timpul nu repara nimic de la sine, doar invecheste lucrurile si le strica mai tare. Daca nu vorbesti si nu mai ai chef sa tragi la aceeasi caruta, timpul doar transforma doi oameni care s-au iubit in doi colegi de apartament care isi spun un “buna” obosit pe hol.
Traim faza asta ciudata: ne e frica sa nu ramanem singuri, dar traim exact chestia asta zi de zi, doar ca in doi.
N-are nicio treaba cu curajul sa stai intr-un loc mort doar ca sa dai bine in poze. O poza frumoasa pe net nu tine loc de relatie. Cand stingi lumina si pui telefonul pe noptiera, nu te incalzeste cu nimic ca ai strans trei sute de like-uri de la straini. Ramai doar tu cu omul de langa tine, iar daca intre voi e o liniste pe care n-o mai acoperi cu niciun filtru, degeaba te faci ca nu vezi.
Leave a Reply