Livrăm sfaturile astea cu o siguranță de invidiat, de parcă noi am fi înțeles deja totul și am venit doar să le spunem și altora cum stă treaba.
Tragi pe cineva de mânecă la o cafea și începi să-i explici ce contează cu adevărat în viață, ce greșeli să evite și cum să nu-și mai piardă timpul cu prostii. Vorbești atât de sigur pe tine de parcă tu ai făcut totul ca la carte și n-ai nicio ezitare.
Stai cu o cană în mână și împarți concluzii mari despre bani, relații ori carieră. Când te uiți la cel din fața ta, ți se pare că totul e extrem de simplu și că soluția îi stă sub nas. Îi spui liniștit să nu se mai streseze din prostii, să lase orgoliul și să facă schimbările pe care tu n-ai avut niciodată curajul să le faci la timpul lor.
Adevărul e că îți dai seama cum trebuia să faci lucrurile abia după ce le-ai făcut greșit de zece ori. Când ești mai în vârstă ai lista completă de concluzii. Știi exact unde ai pierdut timpul aiurea, unde te-ai consumat degeaba și ce trebuia să lași în urmă mai repede. Doar că, pentru tine, toate lecțiile astea vin cam târziu ca să mai schimbi mare lucru. Regretele sau alegerile de atunci s-au adunat deja, iar viața ta și-a așezat de mult cursul.
Așa că începi să le dai altora. E mult mai ușor să le spui celor din jur cum să trăiască decât să mai modifici ceva la propria ta rutină. E simplu să repari viața altuia la o discuție de o oră, dar e dracului de greu să-ți schimbi obiceiurile la 40 sau 50 de ani. Te uiți la cei mai tineri și le explici ce și cum, uitând complet că, atunci când erai de vârsta lor, nu ascultai de nimeni și făceai oricum tot cum te tăia capul.
Culmea e că nici cei cărora le dai sfaturi azi n-o să te asculte. O să dea din cap respectuos, o să te aprobe ca să nu te jignească și după aceea o să plece să facă exact ce vor ei. O să dea cu capul de pragul de sus și o să facă exact aceleași greșeli, doar ca să aibă și ei ce să le povestească altora peste douăzeci de ani.
Leave a Reply