Bai, ati observat ca a devenit o moda nebuna ca toata lumea sa vorbeasca despre autenticitate? Toata lumea cauta oameni sinceri, fara masti, fara jocuri de culise, de parca tot internetul s-a trezit brusc dornic de adevar. Te vezi cu cate o persoana din asta in oras, va asezati la o cafea si te uiti la ea cum te asculta cu ochii mari in timp ce iti tine predici lungi despre cat de mult apreciaza ea naturaletea si cum s-a saturat, domnule, de toata falsitatea din ziua de azi. Iti zice direct, privindu-te in ochi, sa fii tu insuti, sa lasi naibii mastile si sa arunci totul pe fata, ca ea poate sa duca orice, numai minciuna nu.
Toata faza asta suna incredibil de bine, zici ca ai gasit in sfarsit un om cu care poti sa respiri usurat. Si te lasi pacalit. Lasi garda jos, nu te mai chinui sa pari vreun sfant sau vreun print din povesti, iti zici parerea fara ocolisuri despre viata si recunosti, cu zambetul pe buze, ca ai si tu destule bube pe cap, ca ai facut greseli si ca ai zile in care esti greu de suportat.
Si exact in secunda aia vezi cum se rupe filmul. Vezi cum i se schimba brusc fata, cum i se string buzele si cum se instaleaza o dezamagire uriasa, de parca tocmai i-ai turnat apa rece in ceasca de cafea. Iti dai seama imediat ca omul din fata ta n-avea de fapt niciun chef de o persoana reala, de un barbat in carne si oase, cu bune si cu rele. Ea voia doar sa auda povestea aia poleita pe care si-o imaginase de acasa.
De fapt, adevarul e ca ea avea deja un film gata regizat in cap inainte sa se aseze pe scaunul ala. Avea o imagine ideala despre cum ar trebui sa arate, sa mearga si sa raspunda partenerul perfect, un scenariu intreg decupat probabil din postarile de pe internet si din clipurile alea lacrimogene unde totul e roz. Tu trebuia doar sa apari acolo, sa-ti ocupi locul pe scena si sa bifezi fantezia respectiva fara sa schimbi o virgula din text. Cand a vazut ca ai personalitatea ta, ca ai pareri care nu rezoneaza cu toate ideile ei fixe si ca nu vrei sa fii doar o papusa de decor pe care sa o arate lumii, toata vrajeala aia despre cat de mult iubeste ea adevarul se duce dracului in doua secunde.
E de-a dreptul comic, dar si un pic trist, cum unii oameni confunda sinceritatea cu obligatia de a le face lor pe plac in fiecare secunda. Ei spun ca vor povesti adevarate, dar se sperie la primul dezacord marunt sau la prima faza normala din viata de zi cu zi. Vor un om autentic, dar doar daca autenticitatea aia da bine in poza si nu le deranjeaza confortul.
Dar stii ceva? Mai bine ca ai dat chix din primele zece minute si ca ai picat castingul cu brio. Decat sa te chinui ca prostu sa joci intr-o piesa care nu-i a ta, sa-ti musti limba la fiecare fraza si sa-ti mananci energia degeaba doar ca sa nu-i strici ei decorul, mai bine iti iei haina, o lasi singura cu filmul ei gata pregatit si iti vezi linistit de drumul tau. Pana la urma, e mult mai sanatos sa fii refuzat pentru ceea ce esti, decat sa fii iubit pentru un personaj inventat pe care va trebui sa-l sprijini pe umeri toata viata.
Leave a Reply