Trăim într-o perioadă în care toată lumea urlă despre libertate, libertatea să spui ce vrei, să faci ce vrei și să-ți trăiești viața fix așa cum simți.
Toate sună bine pe hârtie, până când libertatea ta începe să se lovească de a altuia. Și acolo se rupe filmul.
Pentru că de multe ori numai de libertate nu e vorba, e doar atitudinea aia ieftină, “fac ce vreau și doare-n cot pe cine deranjez”. Iar astea două n-au nicio legătură între ele.
Bubuie muzica în apartament că așa vrei tu, dar când o dai la maxim la două noaptea și vecinul încearcă să-și adormă copilul bolnav, nu mai e vorba de nicio libertate. Arunci o jignire și o numești “opinie”, sau intri cu viteză în intersecție și-l pui pe altul să calce frâna ca să nu ajungă la spital. Aia nu e libertate, e doar nesimțire și iresponsabilitate.
Am ajuns să folosim cuvântul “libertate” pentru toate mizeriile, doar ca să nu fim trași la răspundere.
“Fac ce vreau” a ajuns deviza vremurilor noastre, dar mulți uită complet de partea a doua a ecuației “fac ce vreau, dar îmi asum și consecințele”. Asta e libertatea pe bune. Nu merge să vrei doar partea convenabilă din poveste. Dacă faci ce te taie capul, trebuie să-ți asumi și nota de plată.
Când te urci băut la volan nu mai e nicio “alegere personală”, la fel cum dacă-ți jignești partenerul zilnic nu poți s-o bagi pe aia că “așa ești tu mai direct”. Sau când îți abandonezi copiii ca să-ți trăiești tinerețea, aia nu e libertate, e nesimțire.
Limita e simplă, se termină când începi să distrugi liniștea sau viața altuia.
Aici se vede maturitatea, să prinzi ideea că nu ești singur pe planetă, că oamenii din jur nu-s figurație în filmul tău și că orice gest de-al tău are un efect, chiar dacă tu te faci că nu-l vezi.
Problema e că responsabilitatea nu dă bine pe sticlă. Libertatea sună mișto, pe când responsabilitatea sună a corvoadă. Nu-ți dă nimeni like că ți-ai plătit factura la timp, nu faci vizualizări pe net că ți-ai ținut o promisiune și nu te aplaudă nimeni când zici “băi, am greșit” și repari ce ai stricat. Dar chestiile astea spun totul despre tine ca om.
Mai e o confuzie, unii cred că dacă nu le pasă de nimeni, gata, sunt liberi. Ei draci. Uneori nu ești liber, ești doar durut în cot. Libertatea nu înseamnă să nu-ți pese de nimeni, ci să poți trăi cum vrei fără să fii manipulat, dar și fără să-i calci pe alții în picioare.
Poți să fii tu însuți și să ai limite. Ești liber să spui “nu”, să-ți bagi picioarele și să pleci dintr-un loc unde nu-ți e bine, să-ți schimbi viața sau să-ți iei riscuri, dar fii pregătit să trăiești cu ce iasă din asta.
Adevărata libertate nu e să faci toate prostiile care-ți trec prin cap, ci să ai dreptul să alegi și suficientă minte încât să nu dai vina pe tot globul când alegerea ta a fost proastă.
E super simplu să arunci un “e viața mea”, dar e mult mai greu să poți să zici bărbătește, “Da, e viața mea și eu decontez tot”.
Leave a Reply