E un spectacol de toata frumusetea pe net cand femeia care a trait ani intregi din tocat marunt pe toata lumea descopera, brusc, bunatatea si empatia.
Pana mai ieri avea securea scoasa. Dadea in dreapta si-n stanga, fara menajamente. Unul era prost, alta era usoara, altul era ratat. Stia ea cu exactitate cine cu cine s-a culcat, ce face cutare in casa si de ce cutarica nu merita sa respire acelasi aer cu ea. Barfa era painea ei zilnica, scandalul ii aducea public si toata lumea era chemata sa aplaude cand mai desfiinta pe cineva.
Si cand te uiti azi la ea, parca s-a calugarit. A lasat barda jos si a scos la inaintare discursul despre cat de buni si uniti ar trebui sa fim: “Femeile trebuie sa se sustina intre ele”, “Haideti sa nu mai judecam”, “E nevoie de mai multa blandete in lume”.
Aproape ca-ti vine sa versi o lacrima. Doar ca netul nu uita chiar asa usor. Si unii oameni tin minte exact cum facea cand era ea pe val si nu avea nevoie de nicio mila. Cand radea cu gura pana la urechi cand era altul pus la zid, cand imprastia mizerii ca si cum erau fapte sigure si cand se bucura de fiecare data cand vedea sange pe pereti.
Nu zice nimeni ca omul nu se poate schimba. Daca chiar te trezesti la realitate, iti ceri niste scuze omeneste si nu mai faci porcarii, jos palaria. Doar ca una e sa te schimbi si alta e sa-ti schimbi doar eticheta.
Cand schimbi doar eticheta, faci exact aceleasi magarii, dar le spui frumos. Barfa devine brusc “o opinie pertinenta”, atacul la persoana e “o analiza”, iar rautatea crunta e vanduta drept “lupta pentru adevar”.
Aici e tot hazul. Empatia aia mare nu se porneste doar cand iti vine tie randul sa incasezi suturi. Daca te doare cand esti luat la rost, adu-ti aminte si cum erai cand imparteai tu pumni.
Iar povestea asta cu “solidaritatea feminina” nu inseamna sa treci cu vederea toate mizeriile facute de o prietena doar fiindca e in tabara ta, in timp ce pe restul le faci cu ou si cu otet. Aia nu e solidaritate, e doar o gasca de cartier care si-a tras niste lozinci frumoase.
Solidaritate pe bune e cand poti sa-i spui si prietenei tale cand sare calul: “Aici ai gresit grav si n-am cum sa te sustin”.
Cine a trait din scandal nu devine sfant peste noapte doar fiindca a invatat un cuvant nou. Uneori, omul rau doar isi pune o coronita de flori pe cap si incepe sa recite despre pace, in speranta ca lumea uita ce-a facut pana ieri.
Numai ca teapa se vede de la o posta.
Așa este. În spatele acestui teatru e atâta falsitate astăzi, încât internetul ăsta chiar le permite multora să se creadă un fel de dumnezei. Mulți uită însă un lucru simplu: social media ține minte tot. Să recunoști că ai greșit este o mare eliberare, dar e nevoie de o onestitate curată pentru asta. Oamenii care sunt cu adevărat sinceri și au puterea să o facă sunt extrem de rari în zilele noastre.