Pe vremuri, ca sa zici ca ai o meserie, trebuia sa pui osul la treaba. Te trezeai cu noaptea-n cap, ieseai pe poarta, aveai un program clar, un maistru sau un sef care statea cu ochii pe tine si, la final de luna, luai un ban pentru ce-ai produs cu mainile sau cu capul tau. Fie ca dadeai la pila, ca tineai o evidenta pe hartie sau ca descarcai un camion, la sfarsitul zilei lasai ceva palpabil in urma.
Acum s-a schimbat toata treaba, s-a rafinat smecheria. Ai o cartela cu internet pe telefon? Ai o parere nesolicitata despre orice misca pe pamant? Felicitari, esti direct creator de continut si antreprenor digital.
Nu mai e nevoie sa stii sa bati un cui sau sa intelegi cum merge o piulita. Nu trebuie sa produci nimic util. Important e sa dai din gura cat mai des si sa umpli ecranul cu texte furate din mers.
Se trezeste cate unul pe la amiaza, isi toarna un ceai intr-o cana colorata, se uita lung pe geam si tranteste repede o intelepciune pe internet “Azi am ales sa-mi protejez spatiul sacru de vibratiile joase”.
Pe la patru dupa-amiaza, cand i se face foame, mai baga o pastila “Nu mai am timp pentru oameni care nu stiu sa ma pretuiasca”.
Iar seara, inainte de culcare, pune capacul “Universul imi aseaza pasii exact unde trebuie”.
Gata treaba pe ziua aia, s-a rupt omul cu munca. E brand personal pe persoana fizica. Nu stie sa schimbe o siguranta la tablou sau o roata la masina, dar are trei mii de fraieri care-i pun inimioare si-i dau dreptate ca viata e grea cand esti profund.
Mai avem si categoria aia de luminati care au prins din zbor trei vorbe din cartile de psihologie ieftina si-au inceput sa imparta verdicte la tot cartierul. Cu “narcisist”, “gaslighting” si “trauma generationala” aruncate peste o poza cu o cafea pe balcon, si-a asigurat norma de desteptaciune pe toata saptamana. Si ca sa fie pachetul complet, iti tranteste la final si fraza aia de prins naivi “Daca vezi postarea asta fix acum, nu e o coincidenta, e un semn ca universul iti vorbeste”. Universul probabil isi face cruce si se intreaba cand s-a umplut lumea de atatia guru fara carte de munca.
Si mai e o categorie care ma distreaza cel mai tare, aia care arunca intentionat o prostie colosala pe net doar ca sa sara lumea la gatul lor. Dupa ce se injura trei ore in comentarii cu toti necunoscutii, ies plangand la camera “Nu mai suport cata rautate si cata toxicitate e in jur!”. Pai tu ai deschis usa la cotet, tu ai fluierat la caini, si acum te miri ca latra in curte?
Toata nebunia asta moderna a facut o chestie mare, i-a suit pe toti pe scena si le-a pus microfonul in mana. Singura problema e ca au uitat sa le bage si ceva creier in cap inainte sa apese pe buton.
Una e sa construiesti ceva pe bune si cu totul alta e doar sa ocupi spatiu pe firul de internet. Dar lasa, ca merge si asa, ai o retea buna, un telefon luat in rate si un tupeu fantastic, iar restul se numeste munca intelectuala.
Leave a Reply