Am deschis telefonul intr-o doara, cat stateam la bucatarie sa fiarba ciorba de gascan luata din piata Moghioros, doar sa vad daca mai misca ceva pe lume. Am dat trei degete pe ecran si am iesit direct ametit de cap, in cinci minute am aflat ca sunt blocat energetic, ca Anunnaki e retrograd si de aia nu-mi porneste masina, ca am de tras pentru niste pacate facute de un strabunic prin secolul trecut si ca, dupa cum s-a asezat spuma la cana, urmeaza sa-mi schimbe destinul o intalnire pe care nici n-am cerut-o.
N-ai cum sa mai scapi intreg din balamucul asta. Nu mai gasesti un om normal care sa zica “ba, am avut o zi proasta ca m-am certat cu seful”. Nu. Acum toti sunt vindecatori, cititori in cosmos, terapeuti fara o ora de scoala si experti in energii subtile.
Te uiti pe ecran si vine o pustoaica de douazeci de ani, cu ochi dati peste cap si lumanari aprinse pe fundal, sa-ti explice cu degetul ridicat ca daca esti mai tacut si preferi sa stai in banca ta, nu inseamna ca ai o zi obisnuita, ci suferi de “atasament evitant”.
Mai dai un milimetru mai jos, alt destept iti pune diagnosticul direct pe baza orei la care ai vazut mesajul. Daca ai raspuns sec cu “bine” la zece seara, e clar, esti narcisist periculos, ai rani nevindecate din clasa a patra si manifesti o agresivitate pasiva fata de tot universul.
Nu mai poti sa fii pur si simplu un tip mai aspru sau mai ciufut. Gata, ti-au gasit buba in tabelul cu traume, ti-au numarat stelele din ziua in care te-ai nascut si ti-au tras concluzia in zece poze colorate. Daca lasi sosetele langa pat nu e ca esti lenes sau uituc, ci fiindca n-ai integrat energia masculina sau ai Luna prost asezata in casa a saptea.
Imi aduc aminte de vremurile cand un om putea sa fie nebun, suparat sau prost de-a binelea fara sa-i caute nimeni vibratia in stele. Era beat, era nervos sau pur si simplu n-avea chef de tine, si cu asta se termina discutia. Acum toata lumea decodeaza semne, arde betisoare parfumate si cauta “red flag-uri” in felul in care comanzi painea la brutarie.
Am intrat sa vad un meci, o stire sau o faza amuzanta si am iesit cu dosarul psihiatric complet, plus recomandarea sa-mi curat aura cu sare grunjoasa, par de broasca raioasa si ciclu de baba virgina ca sa nu ma ajunga blestemele din alte vieti.
M-am lamurit si cu internetul pe ziua de azi. Am inchis ecranul, l-am trantit pe masa si mi-am turnat cafeaua in cana. Daca lasa vreun mesaj pe fundul cestii, treaba lui, n-are decat sa astepte acolo pana spal cana la chiuveta. Destinul meu de azi e simplu: beau cafeaua neagra, imi vad de ale mele si las stelele sa se descurce singure, ca oricum n-au platit nicio factura la mine in casa.
Te înțeleg perfect… și chiar stau așa și mă gândesc… ce nebunie a ajuns și lumea asta, nu? Adică… te uiți pe internet și vezi cum se vând gogoșile astea calde, împachetate frumos în foițe de aur și “abundență”… și te crucești, efectiv.
Oamenii chiar au ajuns să creadă că dacă pui o lingură de sare în colțul camerei și te uiți lung la lună… pac! Îți apar banii de chirie sub pernă.
Păi… dacă era așa de simplu… cred că eram toți milionari de mult, stăteam pe o plajă și lăsam sarea să muncească în locul nostru. Dar realitatea… bat-o vina, e un pic mai încăpățânată. Nu prea știe ea de “manifestări” când vine factura la curent.
E un umor tare amar în toată povestea asta… dar, cumva, e și un pic de tristețe. Oamenii caută o speranță, o scurtătură, că viața e grea, e obositoare. Și când vine cineva la costum sau cu o lumânare parfumată pe fundal și-ți spune blând: “Nu ești tu de vină că n-ai bani, e o blocare pe chakra prosperității”… parcă îți pică un pansament pe suflet. E mai confortabil să dai vina pe Marte, decât să strângi cureaua sau să cauți un job mai bun.Dar, până la urmă,tot la vorba aia bătrânească ajungem. Sarea e bună în ciorbă… nu pe jos. Și dacă vrei să pice para… trebuie măcar să te ridici din pat și să scuturi pomul, că de singură… nu prea pică unde trebuie.
Cam așa o văd și eu.
Până la urmă, sarea e bună în ciorba aia de gâscan de care ziceai tu, nu aruncată prin colțurile casei. Și dacă tot e să “manifestăm” ceva, eu aș manifesta o lună în care facturile să se sperie de energia noastră și să se plătească singure. Dar… cumva… am o bănuială că tot la portofel și la munca noastră ajungem.
Așa că… hai să ne bem cafeaua liniștiți, neagră și simplă. Ne vedem de ale noastre și lăsăm universul în pace, că dacă e să vină abundența… vine din faptul că suntem doi oameni cu picioarele pe pământ, care știu ce vor. Iar dacă Marte e retrograd… n-are decât să fie, noi să fim bine!