Pe internet, unele relatii nu mai sunt demult relatii, sunt campanii electorale in toata regula.
Dimineata incepe cu o poza cu doua cani de cafea si textul “buna dimineata, sufletul meu pereche”. La pranz vine poza din masina, tinuti de mana peste schimbatorul de viteze. Seara, cand se asaza praful, tranteste o declaratie lunga de trei kilometri despre cum “te-as alege in fiecare viata si prin orice furtuna”.
Numai ca, in timp ce ea compune poezia asta pentru public, el sta pe canapea cu telefonul intors cu ecranul pe masa si pe silentios. Nu de grija bateriei, ci de frica sa nu apara vreun nume nepotrivit pe ecran fix cand trece ea prin dreptul lui.
Pe ecran sunt cuplul de aur, model pentru toti naivii care dau cu degetul pe sticla. Se sorb din priviri, se imbratiseaza in lumina apusului si par rupti dintr-un film scump.
Daca intri la ei in bucatarie zece minute dupa ce s-a oprit camera, e o liniste de cavou. Fiecare e bagat cu nasul in ecranul lui, nu-si mai zic doua vorbe cu rost, iar toata conversatia lor se rezuma la “ai luat apa plata?” si “inchide tu geamul”.
Si, undeva mai jos in telefon, intr-o conversatie ascunsa cu cod secret sau stearsa la fiecare jumatate de ora, curg mesajele pe bune, “vezi ca a adormit, poti sa suni”, “cand ne vedem maine?” si clasicul “sterge tot ce ti-am trimis”.
Asta e comedia mare a vietilor astea lucioase de pe retele. Poti sa confectionezi o mare dragoste din douazeci de cadre trase cu rabdare si un filtru bine potrivit, in timp ce sub presul din casa e adunata o tona de jeg. Poti sa pui tag cu “barbatul vietii mele” si in acelasi timp sa-ti tresara inima la un mesaj pe ascuns de la altul. Iar el poate sa scrie ca “ea e tot universul meu”, in timp ce arde de nerabdare sa plece ea la cumparaturi ca sa dea un telefon linistit pe balcon.
Toata mascarada asta are un singur scop: sa creada lumea ca ei traiesc in paradis. Numai ca nu exista filtru care sa acopere o tradare si nici lumina perfecta care sa spele lipsa de caracter.
Oamenii care chiar se au bine si se respecta in casa aia nu simt nevoia sa demonstreze nimic la o mie de straini. Sunt prea ocupati sa-si bea cafeaua de-adevaratelea, sa rada la un banc sau sa-si tina spatele la greu, fara sa ceara voie de la telefon sa faca o poza. Cu cat e mai mare harmalaia de inimioare si declaratii siropoase pe net, cu atat e mai rece patul cand se stinge veioza.
Leave a Reply