O auzeai de la usa carciumii, inainte sa apuci sa dai haina jos la cuier.
Radea cu gura pana la urechi, cu pofta, de rasuna toata sala. La masa nu lasa pe nimeni sa taca, dadea dume una dupa alta, povestea intamplari de la munca, baga lumea in boale de ras si tinea toata adunarea in priza. Te uitai la ea de la o masa vecina si-ti ziceai in gand “Ia uite, frate, femeie implinita, n-are nicio grija pe cap, zici ca viata e o sarbatoare continua pentru ea”.
Numai ca oamenii nu prea sunt aia care par cand e carafa plina pe masa.
Daca stateai s-o urmaresti mai atent cand se apropia miezul noptii, vedeai cum se schimba treaba. Cand toata lumea incepea sa caste, sa-si caute gentile si sa ceara nota, ea tragea de timp ca un condamnat.
“Hai, mai stati jumatate de ora, nu fiti batrani! Mai cerem un rand de cafele, mai ziceti o vorba!”.
Toti ziceau ca are energie de neoprit, ca e sufletul petrecerii. Pe dracu. Femeia aia nu tragea de timp de mult chef ce avea; fugea de momentul cand trebuia sa bage cheia in usa de la apartament.
Nu voia sa ajunga in linistea aia grea de mormant. Acolo nu mai era public, nu mai batea nimeni din palme, nu mai aplauda nimeni glumele. Inchidea usa dupa ea, arunca poseta pe cuier si ramanea singura cuc intre patru pereti reci, cu telefonul tacut pe masa si cu capul plin de draci.
Cea mai crunta singuratate nu e cand stai sihastru in padure si n-ai vazut tipenie de om de trei saptamani. E aia cand esti inconjurat de zece insi la masa, toti ciocnesc cu tine, dar daca ai pica gramada pe jos niciunul n-ar sti ce te roade pe dinauntru. Sau cand ajungi acasa si gasesti un partener cu care nu mai ai ce vorbi de zece ani si dormiti spate in spate ca doi busteni, mai straini decat oamenii de pe strada.
Faci o sala intreaga sa rada in hohote pana la unsprezece noaptea, iar la unu te gasesti spalandu-te pe fata la baie, plangand infundat in prosop ca sa nu te auzi nici tu.
Am invatat de mult sa nu mai pun botul la oamenii care fac gura mare si par ca n-au nicio durere. De multe ori, zgomotul ala e doar o carpa murdara pusa peste o rana care sangereaza de mult. Cand vezi pe cineva care rade prea tare, prea des si nu mai vrea sa plece acasa, nu-l mai invidia ca o duce pe roze. Trage o gura de aer, uita-te in ochii lui cand s-au stins glumele si intreaba-l daca e intreg la cap si daca are ce-i trebuie. S-ar putea sa vezi cum ii pica toata masca intr-o fractiune de secunda si nu mai ramane decat un om obosit de moarte sa para puternic in fata lumii.
Leave a Reply