Relatia moderna.

Cea mai mare capcana pe care ti-o poate intinde o femeie in casa e vorba aia aruncata peste umar, cu o jumatate de gura si un oftat scurt “Fa ce vrei”.

Daca esti naiv si iei vorba ca atare, crezand ca ai primit dezlegare la viata si ca traiesti intr-o democratie perfecta, esti mancat cu fulgi cu tot. Te bucuri ca un copil scapat din curtea scolii, te urci in masina si pleci la un pescuit cu baietii, sau ramai pana la doua noaptea in garaj cu vreun vecin sa schimbi niste placute de frana la o roata, convins ca ai lasat armonie si pace acasa. Ba chiar iti zici in gand ca ai dat peste o femeie intelegatoare, moderna, care nu te bate la cap cu prostii.

Numai ca te intorci acasa si te loveste direct un frig din ala polar, de parca a uitat cineva congelatorul deschis in sufragerie.

Pasii se aud apasati pe parchet, usile la dulapurile din bucatarie se inchid cu putina forta, exact cat sa zdrangane farfuriile pe raft, iar canile de ceai sunt asezate pe masa cu un zgomot sec, sa intelegi ca nu e de gluma. Aerul e atat de dens ca poti sa-l tai cu cutitul. O privesti din profil, incerci un zambet timid de impacare si intrebi cu voce domoala ce s-a intamplat.

Si atunci vine lovitura de gratie, trantita dintr-o bucata, fara sa se uite la tine:

“Nimic”.

Acolo incepe calvarul adevarat. Tu stii ca arde undeva, simti miros de fum prin toata casa, dar n-ai voie sa chemi pompierii ca cica nu-i niciun foc. Daca te apuci sa insisti si o intrebi a doua oara ce are, se rasteste la tine ca esti cicalitor, ca o sufoci si ca n-o lasi sa respire zece minute dupa o zi grea de munca. Daca te retragi strategic pe canapea, aprinzi televizorul si-ti deschizi o bere ca sa lasi apele sa se linisteasca, se uita la tine de parca ai calcat o pisica pe coada, esti un nesimtit fara pic de suflet, un egoist caruia nu-i pasa deloc ca ea e daramata si ca sufera in tacere. Orice miscare faci, esti direct vinovat si condamnat fara drept de apel.

Iar cand explodeaza mamaliga dupa doua zile de tacere apasata, in care s-a raspuns doar cu “da”, “nu” si priviri in tavan, si incerci sa te aperi zicand ca ea ti-a spus cu gura ei sa faci ce vrei, te priveste cu mila aia amestecata cu dispret curat:

“Da, ma, ti-am zis sa faci ce vrei, dar ma asteptam sa ai si tu putin bun-simt si sa-ti dai seama singur ca n-ar fi trebuit s-o faci!”.

Si ramai ca un bleg uitandu-te pe pereti, cu gura cascata. N-ai primit niciun regulament, nicio fisa a postului, nicio lista scrisa pe frigider, dar trebuia sa ghicesti tu ce combinatii si ce asteptari se invarteau prin capul ei la ora aia. Te trezesti picat cu nota patru la un examen la care nici n-ai stiut ca erai inscris pe lista.

S-a umplut lumea de jocurile astea idioate de glezne. Parca ne e rusine sa deschidem gura ca oamenii normali si sa zicem direct “Auzi, nu-mi convine sa pleci azi, ma simt singura si vreau sa stam amandoi” sau “Ma calca pe nervi cand lasi sculele insirate prin curte”. Nu, taticu’. E mult mai comod sa intinzi capcane prin toata casa, sa lasi botul trei zile la rand, sa raspunzi in doi peri si sa fierbi in suc propriu pana cand celalalt calca stramb, doar ca sa ai motiv sa scoti catalogul cu suparari si sa-i bati obrazul ca nu e atent la nevoile tale.